Reacția lui Ilie Bolojan de a nu se da la o parte din fața PSD, l-a făcut mai celebru ca niciodată. Dintr-o dată i s-au iertat toate mizeriile făcute împotriva propriului popor cât timp a fost prim-ministru al României, adică vreo 10 luni. Ba chiar nu mai era nicio grabă în a-l alunga din fruntea Guvernului, unde se estima că ar putea rămâne interimar multă vreme, chiar dacă a atins deja o inflație de 11%. Așa nivel România europeană nu a avut niciodată, depășind cu brio până și greu încercata Ucraină. Dar, conform cercetărilor cu AI făcute de Sabin Gherman, de la Cluj, o alianță electorală condusă de Ilie Bolojan ar ajunge la 35-37%, un procent incredibil de ridicat. Totuși, ce se va întâmpla cu Bolojan în condițiile în care se va retrage până la urmă în opoziție, împreună cu PNL, partidul pe care îl conduce și care nu a îndrăznit să-l contrazică? Deocamdată încearcă să-i ia locul Eugen Tomac, cel a cărui apartenență la Băsescu-Petrov este patentată.
Mulți s-au grăbit să-i prezică un viitor glorios, de lider al opoziției, fără a se mai gândi că până la alegerile viitoare mai sunt vreo doi ani jumate, timp în care primarii peneliști și sinecuriștii aferenți ar putea face foamea rău de tot. Lumea, dumirită între timp asupra incompetenței lui Bolojan, s-ar putea să-i întoarcă spatele la un nivel catastrofal pentru PNL. Nu de alta, dar Bolojan a fost tot timpul la putere în ultimii peste 20 de ani, deci opoziția pentru el nu ar înseamna deloc o garanție a spălării păcatelor. El a tratat cu mănuși PSD până mai ieri, în tot acest interval de peste două decenii. Mai mult, a adoptat o atitudine de complicitate, ceea ce nu-i poate conferi peste noapte credibilitate…
Rămas fără resursele puterii, cea care i-a permis până acum să cumpere mass media și primarii, Bolojan s-ar putea să nu mai reobțină funcția de președinte al Senatului, adică a funcției care să-i păstreze vizibilitatea și prin care să cenzureze din plin puterea. Așa a făcut Bolojan ca tânăr prefect, în 2006, când s-a apucat să conteste în instanță actele primăriei lui Petru Filip, cel cu trei mandate și jumătate în fruntea Oradiei, președinte al PD Bihor, principalul om politic al județului pe atunci.
Dacă PSD și AUR se vor hotărî să colaboreze împotriva dușmanului comun, care este Bolojan, se prea poate ca acesta să își vadă înmormântată cariera politică. Nu de alta, dar el nu este nici pe departe monumentul de corectitudine și eficiență pe care l-a injectat perfid în opinia publică. A folosit în acest sens banii publici, atât la Oradea și Bihor, cât și la nivel național. A făcut-o până în ultimul moment, acel contract de 196 de milioane de euro cu Digi, din SAFE, fiind cel mai străveziu exemplu.
Singura soluție a celorlalți este să se unească împotriva lui și să-i demaște toate mizeriile necunoscute din deceniile anterioare. Asta se poate să devină direcția de acțiune a noii puteri, pe lângă măsurile de refacere a economiei țării și protecției sociale. Banii încă neprimiți de la UE ar fi principala speranță în a izbândi acolo unde Bolojan a eșuat în mod lamentabil.
De acum încolo vor putea fi finanțate o multitudine de anchete care să facă lumină în toate afacerile oneroase ale lui Bolojan, inclusiv ascunsa și defectuoasa viață de familie.
Cel mai bun argument al „eficienței” lui Bolojan este că „extraordinarul” care ar fi, atribut cu care a prostit opinia publică atâta amar de vreme, nu a învățat măcar o limbă străină! Putea să o fi făcut în cei vreo 17 ani de școală prin care a trecut și unde limba străină era materie de studiu obligatorie. Dar putea să o fi făcut și în cei peste 20 de ani petrecuți în structurile puterii, din 2005 încoace. Iată însă că nu a făcut-o, în ciuda „eficienței” cu care era creditat. Având în vedere că milioane dintre ai noștri, care au plecat în străinătate, și-au însușit fără probleme una sau mai multe limbi străine, explicația exemplului negativ al lui Bolojan trebuie căutată în motive mai profunde. Și ele nu pot fi decât cele de natură psihică…
Doru Sicoe
