Ne-a șocat pe toți tupeul cu care președintele SUA Donald Trump și-a expus pretențiile teritoriale asupra Canadei, Mexicului și Groenlandei. Cererile par absurde dacă ținem cont de principiile care au stat la baza înființării SUA și la influența iluministă de cea mai bună calitate asupra părinților națiunii. Totuși, în actualul context internațional, de creștere masivă a Chinei, singura soluție a SUA ar fi cea de creștere teritorială și populațională, rețetă prezentă încă de la începutul acestei țări.
Chiar dacă Statele Unite ale Americii sunt considerate o patrie a democrației, statutul ei actual de principală putere a planetei indică de fapt adevărata valoare: cea de imperiu. Unul modern și ajuns în impas de creștere…
Ce anume s-a întâmplat, ce anume se întâmplă? Iată aspectul care ne dă gata pe toți, fiindu-ne greu să receptăm drama acestui imperiu modern a cărei dominații planetare nu a apucat să dureze măcar un secol, și care are azi revelația unui viitor incert, expus oarecum brutal de Trumpul conducător.
SUA au început ca o uniune a celor 13 colonii britanice de pe malul Atlantic al Americii de Nord. Un Bolojan britanic de atunci s-a jucat cu creșterea taxelor și a dus la revolta armată a coloniilor respective. Ele și-au declarat independența în 1776 și, cu destulă încrâncenare și lupte sângeroase, au reușit până la urmă să devină independente. Aveau chiar o suprafață mult mai mare decât Britannia (popular: Anglia) de dincolo de Atlantic, și gândul de a se putea extinde până la Pacific, era deocamdată o simplă fantezie.
Totuși, instabilitatea în care intra Europa atunci, va crea o vânzoleală care făcea totul posibil. O nouă ordine își anunța prezența și ea nu era anunțată de premierul Canadei, ca azi… Rivalitatea dintre francezi (care susținuseră acele colonii recalcitrante) și britanici intra într-o nouă fază: Revoluția Franceză și Napoleon. Imperiul Britanic era nevoit, din cauza asta, să lase în pace coloniile desprinse, deși nu va renunța la ideea de a le relua prin forță.
Dar, încleștarea cu Napoleon, i-a răpit toate energiile! Napoleon preferă să se transforme, dintr-un fiu sărac al Revoluției Franceze, într-un nou și agresiv împărat, topit după autoritarism și cult deșănțat al personalității. El va pune mâna pe toată Europa, cu excepția extremităților: Rusia și Anglia. Cucerirea problematică a Spaniei și Portugaliei de către el, va provoca mișcarea de eliberare din America Latină, zonă colonială a celor două regate iberice. Dar, acest efort militar și economic napoleonian costa enorm, așa că SUA prind ocazia să se extindă spre vest, către centrul actualului stat condus de Trump. Acolo era o enormă felie care aparținea Franței, numită Louisiana, slab colonizată și numai bună de vânzare. Afacerea dintre francezi și americani se perfectează în 1803, așa că SUA își dublează teritoriul fără un singur foc de armă! SUA intraseră deja în stadiul de imperiu și el putea fi extins în continuare, cu minime resurse. Tot printr-o cumpărare, de data asta de la Spania, în 1819 (Tratatul Adams–Onís) este obținută Florida, locul de unde vor zbura spre Lună, 150 de ani mai târziu, americanii pregătiți de Wernher von Braun. Pentru că dezordinea provocată de Napoleon în Portugalia și Spania a încurajat pe supușii din America Latină (inclusiv Mexicul) să-și dorească independența, SUA se va trezi în următoarele decenii cu un vecin nesigur, slab și dezorganizat la granița de sud și vest, numit până în 1820 Viceregatul Noua Spanie. Teritoriul acela, până la Pacific, aparținuse Imperiului Spaniol, cel distrus de Napoleon, după trei secole de existență. SUA vor reuși să pună mâna mai întâi pe Texas, pe care îl anexează ca al 28-lea stat, în 1845. Apoi, prin „cesiunea mexicană”, după războiul cu Mexicul, din cauza Texasului, SUA pun mâna pe tot teritoriul până la coasta Pacificului, în 1848. SUA a primit atunci 1,36 milioane km² (mai mult de patru Românii Mari!) în schimbul a 15 milioane de dolari americani…
Iată deci cum, în nici șapte decenii, democrația nord-americană, o republică la bază, devine un zdravăn imperiu, condus totuși democratic, cu președinți aleși de popor și un parlament cu două camere. Rușilor le vor trebui tot șapte decenii să se ducă în cap cu comunismul…
Prin achiziționarea de ocazie a Alaskăi de la Imperiul Rus, în 1867, SUA este deja cea mai mare putere din cele două Americi. Pentru aproape 6 Românii Mari, SUA a plătit Rusiei 7.200.200 de dolari… Calea ferată și industrializarea aveau să astupe găurile provocate de celebrul Război de Secesiune (1861-65), SUA devenind în fiecare zi o putere tot mai mare, cu marină militară și pretenții de jucător pe scena internațională. Francezul Jules Verne (1828–1905) acordă, nu întâmplător, un spațiu tot mai mare acestei noii puteri, în romanele lui din a doua parte a secolului al XIX-lea. El prevede, cu mai bine de un secol înainte, că Luna va fi cucerită din SUA, cu un echipaj de trei oameni, plecat din Florida! Romanele De la Pământ la Lună și În jurul Lunii apăreau în 1865, iar cei trei erau doi americani și un francez…
Drumul SUA spre topul mondial va fi continuat la granița dintre secole și, apoi, asigurat de construirea canalului Panama (inaugurat în 1914) și de cele două războaie mondiale, când celelalte imperii coloniale se duc în cap, cum ar zice Bolojan.
SUA aveau însă nevoie de oameni pentru extindere, în secolul al XIX-lea. Ca mână de lucru a menținut, prea multă vreme pentru trendul epocii, sclavia negrilor. Pe Coasta de Vest au fost buni și muncitorii chinezi. Coloniștii albi, europeni, mulți germani, au început să vină, încurajați de politica SUA de extindere spre vest. Creșterea populației devenise un obiectiv esențial pentru dezvoltarea economică. Pentru imensul teritoriu pe care SUA puseseră mâna, cu mult noroc, se acumulaseră 100 de milioane de locuitori abia în 1915. Printre coloniștii ardeleni care plecaseră din Austro-Ungaria, se număra și străbunicul meu din partea mamei, apropo.
S-a întors în România Mare!
Spre 1900, ca SUA să însemne ceva în plan extern, trebuiau să se implice în extinderea teritorială prin forță. Victima va fi Spania, care va pierde Filipinele, apoi și Cuba, în favoarea noului imperiu american.
Intervenția tardivă în Primul Război Mondial este însă cea care face din SUA un actor global, chiar dacă unul nu prea hotărât. Producția industrială masivă și criza economică din 1929-1933 sunt etapele care pun definitiv SUA pe harta mondială. Tot în perioada interbelică, se conturează tot mai evident un nou imperiu colonial, cel japonez. Aflat de cealaltă parte a Pacificului, el evolua în dauna influenței americane și britanice. Japonezii nu uitaseră afrontul pe care americanii, prin comodorul Perry, îl provocaseră în 1853-1854, bombardând naval coasta japoneză fără apărare și silind astfel ieșirea din izolare a țării medievale a samurailor…
Celălalt mare pretendent de pe scena mondială era Imperiul Britanic, cel mai mare imperiu din lume, așezat peste mări și țări. Primul Război Mondial l-a șifonat bine, dar abia al Doilea Război Mondial îi va aduce sfârșitul. SUA contribuie din plin la această cădere, intrând în război abia în ultima lună a lui 1941. Până atunci, Anglia a rezistat incredibil, singură, asaltului german pornit împotriva ei în 1940. Trio-ul agresiv germano-italiano-japonez a trebuit să facă față apoi puterii economice și militare americane, ceea ce a fost prea mult pentru el. Sprijinul economic masiv, acordat de SUA lui Stalin și Churchill, l-a făcut pe Hitler și aliații lui să piardă războiul. În 1945, prin explozia bombei atomice, SUA deveniseră forța nr. 1 a planetei. Totodată, dolarul american devine acum valută internațională unanim acceptată, inclusiv de rivalii britanici! Planul Marshall contribuie la asta, nu atât cu bani efectivi, cât cu produse industriale comandate producătorului american pentru țările occidentale. Planul a fost de fapt o investiție majoră în economia americană. Până în 1945, nu trecuseră încă 170 de ani de la proclamarea independenței față de britanici – o performanță extraordinară a unei tinere națiuni, la care are și norocul o mare contribuție!
Urmează apoi „îndiguirea” URSS, un imperiu colonial rus rebranduit, care din 1949, va avea și el bomba atomică, prin spionaj. Prevăzători, americanii creaseră NATO, în același an, pentru a-și securiza Europa occidentală împotriva lui Stalin, care deținea cealaltă parte de Europă.
Consternați de pierderea Bombei, americanii trebuie să facă față ofensivei comuniste din Coreea (1950-53), un masiv asalt al Coreei de Nord, URSS și Chinei. Fără folosirea bombelor atomice, cerută de generalul Douglas Macarthur, rezultatul este remiză: în Coreea vor rămâne două state, unul comunist, în nord și altul capitalist, în sud. După asta, americanii își vor face ordine în tabăra lor, eliminând celelalte imperii coloniale, cu precădere cel britanic și cel francez. Criza Canalului de Suez, din 1956, este un bun moment în acest sens. Datoriile coloniale ale Franței sunt însă preluate de SUA în Vietnam, între 1960-1974. Acolo luptase pentru Franța și viitorul actor Alain Delon… Înfrângerea americanilor dovedea că puterea lor de extindere poate fi blocată, în ciuda avantajului tehnologic și economic, de încrâncenarea inamică – cum se observase și în Coreea. Totuși, dominând economia mondială, SUA devenise puterea dominantă în lumea capitalistă, punând șefi de stat în țările de interes sau chiar ucigându-i pe cei incomozi, dacă nu se putea altfel (vezi cazul lui Salvador Allende, președintele Chile). Cursa Spațială cu rușii este până la urmă câștigată cu mari emoții de americani, prin punerea primilor doi oameni pe Lună, în iulie 1969. A fost un eveniment de mare răsunet mondial, transmis în direct doar de România și Iugoslavia, dintre țările comuniste. Războiul Rece se încheia cu numai două imperii pe planetă: SUA și URSS. În 1989, prin căderea comunismului în statele europene subordonate Moscovei, SUA rămâne principala putere economică și militară a lumii. Colos cu picioare de lut, URSS se transformă în 1991, Federația Rusă și Comunitatea Statelor Independente (CSI), țări care fuseseră odinioară în URSS (inclusiv Ucraina). Economic și militar, Rusia nu își mai revine niciodată, dovadă eșecul de a desființa Ucraina, invadată în februarie 2021.
În ultimii 35 de ani a crescut însă enorm, economic și militar, China. În continuare stat comunist, ca și Coreea de Nord și Vietnam, China s-a folosit de rapacitatea occidentalilor atrăgând toată producția principală de bunuri într-o țară cu 1,5 miliarde de oameni. Ținuți în frâu de o conducere autoritaristă unică, chinezii sunt o masă disciplinată și muncitoare, căreia i se arată periodic că pedeapsa cu moartea se aplică, inclusiv pentru corupție. Între timp, americanii și-au mutat în China principalele forțe de producție (vezi Apple) și tehnologia de ultimă oră necesară…
SUA s-au culcat pe o ureche după dispariția URSS în 1991, iar acum au ajuns într-un serios impas, pe care unul ca Trump nu a știut să-l mascheze. L-a declarat public chiar cu sloganul electoral „Make America great again!” Până la el, habar nu aveam că „America”, adică SUA, nu mai este „great”…
Într-adevăr, pentru ca SUA să rămână putere mondială pentru generațiile viitoare, ele nu au altă soluție decât să pună mâna pe toată America de Nord și să reia cu entuziasm elanul dezvoltării teritoriului propriu din secolul al XIX-lea. Aici ar intra aproape sigur și Australia și Noua Zeelandă, teritorii imense și foarte slab populate: nici 33 de milioane împreună! 1,5 miliarde de chinezi bine struniți sunt imposibil de contracarat altfel. În plus, aventura lui Putin în Ucraina se termină deja prost pentru Rusia, sleită de efort și resurse economice. În golul rezultat după căderea Rusiei, China va putea prelua, fără prea mare efort, Siberia cea slab populată și plină de resurse. Procesul este deja în curs, acolo lucrând și fiind rezidenți deja zeci de milioane de chinezi! China tace și face; nu se oferă să cumpere teritoriul, ca Trump și înaintașii lui, ci îl ocupă cu grijă, folosindu-se de arme mai temeinice, precum diplomația, mâna de lucru atent controlată, noile tehnologii și, mai ales, consecvența. Căderea Rusiei, survenite în urma aventurii ucraineane, trebuie deci blocată sau măcar întârziată cât mai mult de americani, pentru că asta ține pe tușă acea extindere chineză. Nu trebuie ca Trump să fie deci neapărat vechi agent rus pentru ca SUA să nu-și respecte obligațiile din 1994 față de Ucraina, semnate la Budapesta…
Pentru SUA, soluția extinderii continentale, prost expusă de un retardat ca Trump, nu este un moft, o tâmpenie; este singura! Încă mai are resursele militare necesare, dar asta s-ar putea să nu mai dureze în caz de previzibilă decădere economică.
Să conștientizăm deci că tot ce a însemnat „America” pentru „lumea liberă” riscă, prin evoluția jignitoare a lui Trump pe scena mondială, ca în viitor să se topească într-o țară de mâna a doua, ai cărei cetățeni vor trebui să asude din greu, ca muncitori la firmele chinezești, pentru un minim nivel de trai. Dolarul nu va mai fi decât o monedă de mâna a zecea, după ce toți marii deținători de trilioane de dolari americani vor fi returnat emitentului bancnotele care au inundat mapamondul fără a mai avea acoperire în aur…
Doru Sicoe
