Iată că intrăm în noul an școlar, unul plin de neajunsurile provocate de marele bihorean Ilie Bolojan. Exemplul pe care el l-a dat în Oradea cu statuile istoriei românilor față de cele ale istoriei maghiarilor este deprimant. Vizitându-mi liceul, odinioară LFI, acum „Mihai Eminescu”, am avut un plus de dezamăgire: sala numită „Alexandru Roman”, în care eram noi, cei din XIIA, a fost desființată. Plăcuța cu numele marelui român Alexandru Roman a dispărut, ca să nu-i deranjeze pe maghiari…
Iată că, în 20 noiembrie 2026, se împlinesc 200 de ani de la nașterea acestui mare om pe care l-a dat Bihorul României. Despre el nu știam nimic în momentul în care intram în sala de clasă cu numele lui, de la Liceul de Filologie-Istorie. Nici după ce terminam liceul nu știam nimic… Dar i-am reținut numele! Și, după 1989, la momentul potrivit, i-am aflat valoarea. Azi, aproape nimeni nu-i mai știe nici măcar numele, deși îi sunt datori pentru limba română pe care o vorbesc.
Pentru că, la Oradea și Bihor, suntem guvernați de o frățietate PNL-PSD-UDMR-AUR, am cerut o poziție de la SOS, singurul partid de opoziție de aici, cu parlamentar la București.
Vlad Vidra este mândru de originea lui bihoreană și de aceea își prețuiește înaintașii. Iată poziția lui:
„Avem o mare datorie față de strămoși, față de cei care ne-au păstrat identitatea. Iar în vremea regimului austriac, apoi austro-ungar (1867-1918), nimic nu era mai important în păstrarea identității naționale decât limba română. Să nu uităm că Avram Iancu a fost nevoit să învețe în limbi străine! Noi, cei din Bihor, avem însă o contribuție aparte la afirmarea limbii române în alfabet latin, o limbă pe care guvernul de la Budapesta nu o sprijinea deloc. Desigur, știm că de Oradea se leagă autorul, academicianul și diplomatul Mircea Malița, născut aici în perioada interbelică. Nașterea lui aici a fost posibilă grație acțiunii hotărâte a unor oameni ca Aurel Lazăr, în casa căruia se semna, în 12 octombrie 1918, Declarația de la Oradea, un fel de declarație de independență a românilor din Ungaria. Dar cei doi nu ar fi existat fără munca anterioară, plină de abnegație, a unui Iosif Vulcan și, mai ales, a profesorului său, Alexandru Roman. Spre deosebire de mine, el a fost deputat în Parlamentul Ungariei. Asta nu l-a scutit însă de un an de pușcărie la Vac, pentru ceea ce a scris, în românește, în ziarul fondat de el și numit Federațiunea. Și, spre deosebire de Wikipedia, care anunță că a fost grațiat, precizez că Alexandru Roman și-a ispășit integral anul de închisoare, refuzând cu demnitate grațierea. De aceea îl dau ca exemplu pentru ziariștii noștri, pentru care ar trebui să fie un exemplu de moralitate și un părinte spiritual.
Alexandru Roman, școlit la Viena, folosește descrierea oferită de Revoluția din 1848-49, înființând o catedră de limba română la Beiuș. Ea va ajunge apoi la Oradea și chiar la Budapesta, unde funcționează și azi. Alexandru Roman nu numai că deservea catedra respectivă, dar devenea și ziarist de limbă română, la Concordia, ce apărea la Peșta. A fost un om care s-a dăruit integral limbii române, ajutând-o să îmbrace ținuta latină, care i-a lipsit atâtea secole. Efortul lui i-a fost recunoscut peste munți, ajungând membru fondator al Academiei Române, în 1867 – anul instaurării dualismului austro-ungar.
Alexandru Roman s-a născut la Aușeu și a copilărit la Rogoz. Mormintele părinților săi, din Rogoz, se puteau vedea înainte de 1980; acum însă sunt dispărute. Din cauză că provenea din familie de preot greco-catolic, regimul comunist l-a acoperit cu o infamă uitare. Pe greco-catolicul Iosif Vulcan l-a reabilitat în 1965, dar în favoarea lui Alexandru Roman nu s-a făcut mai nimic, prima monografie despre el apărând abia în 1995, la aproape un secol de la moartea lui. Iată de ce cred că dascălii noștri din Oradea și Bihor ar trebui să depună un mic efort și măcar să le pomenească de acest erou al neamului românesc la ore, pentru că fără unul ca el, probabil că azi nu ar fi învățat în limba română!”
Deputatul Vlad Vidra consideră că mai este suficient timp ca autoritățile să se mobilizeze și să repună în lumină personalitatea strălucită care a fost Alexandru Roman.
Doru Sicoe
