Triste imagini ne oferă recentă „modernizare” pusă la cale de primăria bolojenistă. Amintirile copilăriei noastre par o feerie de basm. Acum avem parcuri cubizate, pietrificate, „restaurate”, cimentate, betonate, piațetate, defrișate, ierbicidate, nisipate, iliberalizate, calorificate , solarizate, neterminate, statuizate, neimpozitate, dar pe taxele si impozitele noastre!
Cu regret și nostalgie mă gândesc la bazinul din vechiul parc Petőfi, la multitudinea de flori care au fost cândva, la grădinarii pricepuți de pe vremuri și la multe alte lucruri legate de normalitatea acestui oraș…



Din păcate avem acum imagini dezolante în locul parcurilor înfloritoare din trecut, cu arbori seculari și umbră binecuvântată! Mi s-au servit scuze de doi bani, gen: tornadă, secetă etc!
Să vezi iarbă pârjolită când Crișul e la câțiva metri, numai a bună administrare nu arată!
Dar deviza „responsabilitate și eficiență” trebuie dovedită cumva…

Mai mult ca sigur că Oradea e o anomalie geografică, cu mai multe tipuri de climă, fiindcă în parcul Episcopiei Romano-Catolice e în continuare frumos, verde și neatins de „tornadă”. Numai parcurile administrate de primărie au fost tornadizate…
Se vede că decidenții au interesul să pună maximum de cubeți de import, fiindcă Parcul 1 Decembrie pare o piațetă, chelit și de iarbă și tornadizat! Dacă se dau comisione, măcar s-o știm și noi! Oricum, situația este departe de a fi normală.






Au mai scris mulți alții pe net (doar nu credeți că în mass media!); alții doar o spun, plângându-se de canicula acestor zile. E argumentată cu lipsa vegetației, cu plenitudinea betoanelor și asfaltului înfierbântate de soare, care înmagazinează o enormă căldură, degajată după apus. Unii acceptă situația la care s-a ajuns, precum și „scuzele” celor plătiți să ne facă viața mai ușoară, cică. Și asta pentru că există un fond de incultură și de absență a culturii citadine! Din păcate, de lipsă de cultură citadină dau dovadă și aleșii noștri din Consiliul Municipal, care se lasă manipulați de gruparea bolojenistă.

Apoi, aerul de la noi e foarte, foarte murdar, plin de praful de la veșnicele lucrări și de alergenii care ne fac să avem mâncărimi, să strănutăm și să avem nasul înfundat! Sunt conștient că de la un anumit gen de oameni, mai ales când sunt și subvenționați, nu are rost să ai așteptări cetățenești. E deprimant însă că, pe lângă nefireasca majoritate PNL, consilierii PSD, UDMR și AUR nu au nici cea mai mică personalitate critică!
Am citit, desigur traduse în limba de azi, niscaiva literatură medievală. În
„1001 de nopți” era o poveste mai ciudată: Povestea lui De-a-ndoaselea.
Cam așa ceva e și acum: sluga face pe stăpânul! Sau, în definiția lui Ion Creangă, „dă-i nas lui Ivan, că se urcă pe divan!”. Cei plătiți de noi și-au luat nasul de la purtare și se poartă de-a-ndoaselea.
Încerc să mai găsesc o fărâmă de optimism, în masa bolojenistă care ne oprimă: poate viața noastră se va ameliora până la urmă și cei de-a-ndoaselea se vor pocăi (în conștiință, zic)… Vom avea atunci și parcuri cumsecade!
Dan Bălaș
