Vladimir Pustan este un pastor atipic, cu propria lui biserică, la care se pare că trag din plin femeile. Sâmbătă, 14 martie, la Castello din Băile Felix, peste 500 de femei s-au adunat în jurul lui…

Sunt pentru a doua oară martoră a activităților susținute de Biserica Sfânta Treime a pastorului Vladimir Pustan. Venit din Beiuș, unde a întemeiat propria sa biserică (după ce a fost îndepărtat din cea penticostală), el reușește să adune mii de credincioși în jurul său, punând bazele, în mai multe localități, de la Oradea și Timișoara până la Londra, a numeroase filiale, pe care le conduce cu multă destoinicie. Știind că „numai împreună vom reuși”, el se dovedește un bun organizator și un manager de succes, care ține cont de toate tehnicile managementului și marketingului, inclusiv promovarea video pe internet. Cine crede că e ușor să aduni 500 de femei și să le sărbătorești, nu are decât să încerce!

Biserica Sfânta Treime sărbătorise cu flori Ziua Femeii, la 8 Martie, dar s-a gândit că femeile merită mai mult, ele constituind chiar mai bine de două treimi dintre enoriașele bisericii! Așa s-a ajuns, pentru a treia oară, la adunarea din Băile Felix. Castello a fost special închiriat pentru acest scop, cu tot cu personalul de deservire. Sala mare s-a dovedit insuficientă pentru mulțimea participantelor: 530 de bilete vândute (50 de lei biletul), cinci sute de locuri la mese, cinci sute de femei dornice să socializeze sub bagheta lui Vladimir Pustan, într-o sală cu o capacitate de doar trei sute de locuri… El a atras de partea sa (s-a contabilizat prin ridicarea de mâini) nu numai pocăitele turmei lui, ci și simpatizante care aparțineau altor religii și altor comunități.

Cu punctualitate, care trebuie să recunoaștem nu ne caracterizează ca popor, cu disciplină, s-a pornit la ora 18, cum fusese anunțat în program, o masă festivă cu niscaiva dulciuri, dedicată doamnelor. Primul care a urcat la microfon a fost pastorul Liviu Cabău, care, cum era firesc, a îndemnat la o scurtă rugăciune. Toată lumea s-a ridicat în picioare, ca de fiecare dată când în timpul acestei întruniri s-au rostit psalmi și cântece religioase.
Într-o societate fracționată de tot felul de probleme, am avut senzația că mă găsesc într-o bulă atemporală, fără politică, războaie sau stresul prețului la benzină! A fost modul subtil prin care organizatorul a dorit probabil să omagieze femeile, mame și bunici, existând acolo și prezențe de trei generații ale aceleiași familii.

Mesele erau încărcate cu flori, bomboane, fructe, fursecuri și sărățele, sucuri de toate felurile. Fiecare participantă a fost onorată, primind un plic și un coșuleț cu mici atenții. O atmosferă cu difuzoare și telefoane mobile, cu informații scanate de pe timbrul biletului de intrare. Mai mult, s-a cerut participantelor să facă filmulețe pe care să le trimită pentru evaluare și participare la un concurs ad-hoc, cu imagini din timpul întrunirii (vă spuneam înainte de promovarea video…).
Cuvântul ținut de Vladimir Pustan, presărat cu glume și citate din Biblie, a fost răsplătit cu aplauze, dovedindu-se cel mai ascultat și apreciat dintre vorbitori. A spus că femeile nu trebuie să se considere iobage, în raport cu bărbații, că mai demult biserica le-ar fi așezat pe un astfel de loc inferior partenerului lor de viață. Pastorul Pustan ne dă asigurări că femeia are totuși suflet, chiar dacă vechile interpretări privind cuvântul OM observă doar forma la masculin din Biblie… Vreți nu vreți, discriminarea bărbat-femeie încă se poartă în bisericile creștine de sorginte americană!

Pustan a precizat că viața modernă, cu căsătorii încheiate târziu și copil făcut după treizeci de ani, aduce prejudicii familiei tradiționale, că nu mai ai timp să faci mai mulți copii când aștepți să-ți împlinești cariera. Prezentarea consecințelor feminismului, a revoluției în relațiile umane, nu a fost neapărat misogină, dar a relevat spaima singurătății. A exemplificat cu o întâmplare dintr-o călătorie în străinătate, unde în sala de restaurant era un singur bărbat, el, iar femeile stăteau singure pe la mese… A subliniat că toate drepturile obținute de femei, la muncă egală, salariu egal, le fac să fie stresate și că deseori, ca păstor, aude problemele din familiile enoriașilor, când femeia obosită nu mai face față multiplelor obligații: să fie prezentă pentru copiii ei, pentru bătrânii familiei, să fie frumoasă și feminină pentru soț, să fie prezentă și activă în societate și la serviciu.
Pastorul a folosit datele unor sondaje și a spus că tinerele de azi nu-și doresc cariere, ci să se mărite cu un soț bogat care să le țină acasă. Vestea pe care le-a dat-o însă fetelor a fost că nu sunt destui bărbați bogați. A explicat că doar acel bărbat se poate considera bogat care poate satisface cerințele nevestei sale. Ar fi cazul să nu aveți pretenții prea mari, că ele vor rămâne la nivel de vise…
După o pauză de douăzeci de minute, s-a continuat cu un interviu luat psihologului Corina Lupău. Gazda discuției a fost soția pastorului paroh, Anicuța Cabău. Cele două doamne s-au axat pe problematica femeii moderne și nu numai, greu cântărind sfaturile medicului, cu 27 de ani de experiență în cabinetul de psihologie. Totuși, momentul a fost poate un pic prea teoretizat, încât asistența a dat semne de nerăbdare. S-a discutat pe îndelete de cele cinci limbaje ale iubirii, de recomandările unor autori renumiți. Psiholog de esență creștină, Corina Lupău a scos în evidență trăsăturile feminității: supunerea, răbdarea, empatia, gingășia, toleranța, timiditatea, precum și altele, bine afiliate vechilor prevederi biblice… Doamna Lupău a vorbit „despre cum putem avea grijă de noi, începând cu felul în care ne vedem pe noi înșine, despre ce gândim noi despre noi, despre ce putem face pentru a fi mai prezente în propria viață și despre puterea lui Dumnezeu, care poate da viață chiar și atunci când lumea crede că ai ajuns la capătul drumului”.

Reuniunea, colorată cu cântecele formației Cireșarii, s-a încheiat cu o tombolă și kandy bar. La capitolul beneficii materiale intră și plicul cu tot felul de reduceri, primite de toate participantele de la diferite firme de înfrumusețare sau de articole de îmbrăcăminte.
Așa s-a făcut legătura între valențele femeii atât spirituale cât și materiale, sărbătorind femeia ca parte a creației lui Dumnezeu.
După experiența sa penticostală, Vladimir Pustan se pare că a înțeles că un mare neajuns al bisericilor neoreformate este insuficienta prețuire a femeii, moștenită cel mai probabil de la Biserica Reformată. Ortodocșii și catolicii, prin cultul Maicii Domnului, au atenuat conservatorismele vechii abordări biblice, conferind femeii o valoare mult mai adecvată zilelor noastre. Iată de ce punerea în valoare a femeilor cu asemenea manifestări organizate de Vladimir Pustan, merită a fi observată și dată model celorlalte biserici neoreformate. În plus, merită remarcată parcarea ultra plină de la Castello, acest aspect demonstrând că femeia are putere financiară, că ea poate conduce, lua decizii și poate fi temelia căminului românesc.
Monica Uivaroșan
