Cei de la SOS Bihor au trecut recent prin fața Teatrului de Stat din Oradea și s-au crucit. Pe coloanele de la intrare apăruseră mari bannere cu text doar în limba maghiară, anunțând ceva cu cifra 125. Ultimul dintre ele era, totuși, în limba română, dar cu litere mai mici: „În inima orașului de 125 de ani”. Despre ce ar fi vorba, de fapt, se putea afla numai citind în maghiară de pe celelalte bannere.
„Este o obrăznicie fără seamăn!” a declarat Adrian Gheorghe, vicepreședinte al filialei. „Acum, după incidentul de la Congresul UDMR de la Cluj, unde premierul Bolojan a fost nevoit să asculte oficial imnul Ungariei și pe cel al secuilor, deși UDMR este o formațiune din România, ne trezim că limba noastră națională a ajuns ceva de rangul doi în propria noastră casă. Este inacceptabil!” Desigur, oamenii se întreabă și cine-i directorul Teatrului de Stat din Oradea și așa ajung la interimara Victoria Balint, soția îndrăgitului actor Richard Balint, ungur 100%….
„Am lucrat mulți ani în Germania și am observat respectul adânc pe care cei din această țară o au pentru limba lor și simboluriile naționale. Totul e în germană acolo! Ceea ce se întâmplă acum la Oradea, prin așa-zisa sărbătorire a 125 de ani de când s-a făcut teatrul din oraș, este nu numai o umilire a limbii române, ci și o trufie a UDMR, care a pus la cale această provocare, cu concursul PNL și al primarului Birta, președintele interimar al PNL Bihor, care au permis ceea ce vedem” a declarat deputatul Vlad Vidra, președintele SOS Bihor. El consideră că reprezentanții UDMR fac tot posibilul să-și revendice ca strict maghiare unele clădiri dinainte de 1919 și să le readucă permanent în memorie că ei au fost stăpâni aici și asta nu trebuie uitat!
Vlad Vidra se declară siderat de faptul că obrăznicia udemeristă vine la câteva zile după ce nicio organizație maghiară nu a fost prezentă la celebrarea zilei orașului, de 12 octombrie, unde premierul Bolojan a fost prezent în persoană, susținând un discurs. „Cât de departe poți să mergi cu nesimțirea când, deși premierul i-a onorat cu prezența la congresul lor, tu, UDMR, să faci ceva pe sărbătoarea românească, prin boicotarea evenimentului?”
Revolta e cu atât mai mare cu cât senatorul de Bihor Cseke Attila, mare ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în guvernul Bolojan, a fost văzut la restaurant, pe malul Crișului, înainte de începerea ceremoniei, ce se desfășura doar un pic mai încolo, în Piața Unirii.
„Respectul trebuie să fie numai din partea noastră, nu ar trebui să fie reciproc?” întreabă deputatul. Ceea ce îl deranjează însă întâi de toate este lipsa de respect pentru limba română, care nu numai că este exclusă de la dublarea textului în limba maghiară, dar mai este și umilită prin folosirea unor litere mai mici pe ultimul panou. Și asta aduce aminte de un incident petrecut în 1902 la Oradea, ilustrând naționalismul maghiar agresiv. Apăruse, încă din 1899, o carte poștală având tipărit textul „Salutări de la Oradea” în cele două limbi oficiale din Ungaria imperiului Austro-Ungar: germana și maghiara. Textul german era, cu mândrie, pus pe primul loc și cu litere mai mari decât cel maghiar. Cartea poștală avea ca imagine centrală statuia Sfântului Ladislau, cea care azi este în fața Bazilicii Romano-Catolice.
Mărimea literelor în germană a dus la un scandal plin de șovinism din partea ungurească, vederile respective ajungând să fie scoase de la vânzare! Iar noi, acum, într-o situație asemănătoare, preferăm să închidem ochii, cu lașitate…
După câte am înțeles, SOS Bihor vrea să pună în discuție publică dreptul UDMR de a împinge limba maghiară peste tot, în condițiile în care procentul populației maghiare a scăzut sub 20% în Oradea. Înțelegerea dintre UDMR și PNL este considerată toxică, ea permițând o exacerbare a șovinismului maghiar, care vine în continuarea scandalului statuilor și plăcuțelor comemorative ungurești cu care Bolojan a împânzit orașul.
Și asta în condițiile în care cele aproape 30 de busturi ale istoriei românilor, expuse odinioară în curtea Palatului Baroc, zac, de peste un deceniu, deteriorate și ascunse undeva în spatele actualului Muzeu al Țării Crișurilor!
Doru Sicoe
