Au trecut trei luni de când nu am văzut-o și s-au adunat multe de povestit, așa că ne-am întâlnit la o cafea în oraș. Ea este prietena mea, fostă colegă de serviciu de la fabrica Miorița, cu care am împărtășit multe ore de muncă, de-a lungul câtorva decenii. În 2001, când tragedia a lovit America, eram amândouă angajate la o firmă privată de tricotaje și nu ne puteam reveni de pe urma șocului veștilor aflate de la televizor. Fuseseră lovite și doborâte cele două turnuri gemene, chiar în inima celui mai puternic stat de pe glob, la New York!
Acest moment l-a receptat fiecare și l-a reținut după educația și cunoștințele sale, după apropierea de cultura americană, după interesul pur omenesc de a afla cât mai multe despre consecințele unei astfel de tragedii. Familia prietenei mele trecea printr-un moment de cumpănă, băiatul ei cel mare, Peter, urmând să plece la muncă în SUA. Decizia s-a luat repede și tânărul informatician a plecat totuși spre America. Câțiva ani mai târziu, și fratele său cel mic i s-a alăturat. Mama lor rămăsese văduvă și îi ținuse în facultate cu greutățile pe care cu toții ni le amintim din perioada anilor ’90. Irma nu și-a pus niciodată problema ca băieții ei să nu plece departe de casă. S-a gândit numai la binele lor, la marea șansă ce o aveau de a fi performanți profesional în Lumea Nouă!
Azi, familiile lor se găsesc în America, doar ea mai este în România. Dar, an de an, se duce să-și vadă copiii și nepoții de peste mări și țări. Desigur, și ei vin în țară ori de câte ori pot, două familii cu doi copii fiecare, născuți și crescuți peste ocean, dar vorbind pe lângă limba engleză, atât româna cât și maghira. Nu de alta, dar Irma a fost căsătorită cu inginerul român Traian Ursu. La rândul lor, băieții au găsit partenerele potrivite, una de origine maghiară și cealaltă româncă. Educația pe care am primit-o în orașul nostru, ne-a făcut să gândim așa, să trăim în bună înțelegere cu vecinii și colegii noștri, indiferent de naționalitate sau religie.
Vizita de anul acesta în America s-a desfășurat sub auspiciile Primei Comuniuni, o tradiție catolică în care copiii catolici participă alături de familie, în biserică, în haine de sărbătoare, la o prezentare în comunitate, eveniment legat de trecerea de la vârsta copilăriei la o nouă etapă a vieții lor. Copilul își exprimă acordul de a trăi în acord cu Dumnezeu și cu valorile creștine. Bunica Irma s-a alăturat familiei, după multe ore de zbor cu avionul, la adunarea prilejuită de acest eveniment, a dragului nepot Marcel.
Trebuie să subliniez că, deși aflați departe de locul în care s-au născut și s-au format familiile de origine europeană, au dus cu ei tradițiile care încă se mai respectă și la noi, cea a primei împărtășanii, cu tot ce înseamnă asta în biserică și în societate.
Prietena mea, un om deosebit de echilibrat și destoinic, care a contribuit la educarea nepoților cât de mult a putut, i-a îngrijit cu dragoste și i-a educat conform înclinațiilor fiecăruia, le-a făcut plăcinte și chiftele, le-a satisfăcute toate cererile după pofta inimii fiecărui copil. Este mândră de nepoata cea mare, Bella, care e campioană națională de gimnastică cu echipa Statelor Unite și, la 16 ani, a vizitat multe state europene, cu deplasările ocazionate de competițiile la care a participat. Anul acesta familia ei a venit în Europa, mai precis în Grecia, și bunica a rămas să supravegheze casa și cei doi câini ai lor. Nu mică i-a fost surpriza când seterul irlandez a fătat doi pui și a trebuit să se ocupe și de cei doi nou veniți pe lume. Bucuria copiilor a fost mare când au găsit patru câini, în locul celor doi lăsați acasă când au plecat. Dar, în jurul casei era o zonă verde cu pădure, unde prietena mea obișnuia să iasă la plimbare cu câinii, obicei pe care îl avea încă din pandemie. Așa reușea să iasă din casă cu toate interdicțiile ce erau și la noi în acei ani… Asta s-a lăsat însă acum cu o aventură sângeroasă! La un moment dat, ea a descoperit că are o umflătură, iar respectiva inflamație este de fapt o căpușă plină de sânge… S-a documentat pe internet și a decis să se descurce singură. A aplicat leucoplastul unui plasture peste insectă, reușind în acest fel să o extragă din piele.
Aflând de întâmplare, fiul ei Victor a recuperat urgent plasturele din gunoi, cu flămânda căpușă, ca să o ducă la analize medicale. Măsura luată imediat de medicul familiei a fost să-i prescrie 15 zile de antibiotice. Oricum cu toții s-au liniștit când au aflat că nu era infectată cu boala Lyme, dar tratamentul s-a făcut până la capăt, pentru orice eventualitate.
La întoarcerea în țară, după cele trei luni în care a fost pe rând oaspetele celor două familii ale băieților ei, s-a putut lăuda cu progresele făcute de nepoți la gătit, că sigur unul dintre ei are ceva afinități pentru asta, că a reușit cumva să molipsească pe una dintre fete, Ștefania, cu microbul cusutului la mașină, al creării de modele, care ei i-au fost mereu dragi, străbunica copiilor fiind și ea croitoreasă a unei trupei de teatru din Budapesta, o adevărată maestră în creația de haine pentru scenă și nu numai.
Doamna ingineră Irma Ursu, o persoană cu reale abilități de organizator și o bună profesionistă, a reușit să învețe tainele acestor meserii generații întregi de muncitoare în confecții-tricotaje, care și azi mai sunt căutate, dar greu mai poți spune că le găsești. Banii se câștigă mai ușor în alte meserii, așa că multe lucruri se fac acum la mașini cu program sau în Asia…
Firesc, am întrebat-o ce planuri mai are și mi-a spus că e ocupată cu organizarea revederii clasei sale de la Liceul „Ady Endre”, unde vor participa 17 persoane. Multe vor veni din Ungaria, unde s-au retras la pensie. Au trecut 55 de ani de la terminarea școlii, dar tot ar dori să se revadă după catalog, care, conform unor reglementări mai noi, nu se mai poate scoate de la școală.
Sâmbătă, 30 august, va suna clopoțelul pentru această generație de absolvenți a unei școli orădene de renume. Să le dorim sănătate celor care vor participa la eveniment și mulți ani să rămână cu sufletele tinere, dornice să se revadă și să-și creeze amintiri noi!
Monica Uivaroșan
