O echipă orădeană de fotoreporteri și un doctor în istorie, cu încurajare din capitală, a luat la pas Carpații din nord-vestul României, căutând rămășițele românilor străvechi, care, refugiați pe înălțimile montane, la adăpost de invaziile, molimele și războaiele de la câmpie, au crescut, prosperat și răspândit din Balcani până hăt, în Cehia. Cel care a expus rezultatele expedițiilor de documentare de până acum, la Clubul de Istorie, a fost Constantin Demeter, doctor în Istorie, colecționar, ghid și autor. Grație interesului tot mai mare pentru acest subiect, am realizat pentru dvs un scurt interviu cu istoricul din grup, Constantin Demeter.
– Urmele românilor sau valahilor, cum îi numeau străinii, se întind de la nordul Maramureșului către vest. Cum stăm cu expedițiile pornite de la Oradea?
– După o expediție în 2023, la valahii din Moravia, și după o alta, reușită în 2025, la goralii (adică „muntenii”) din sudul Poloniei, se cuvine să ne îndreptăm acum atenția asupra munților Tatra din Slovacia. În vara anului următor ne dorim să pornim într-o nouă documentare pe arcul carpatic, dar pe teritoriul slovac. Acum pregătim expoziția foto cu goralii, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, din București.
– În ce zone din Cehia găsim locuire de străvechi români?
– Avem semne că vom găsi urme de valahi în munții dinspre Cehia și Polonia. Ei pot fi găsiți, de pildă, în apropierea orașului Cadca, care se citeste Ceața, conform limbii slovace. De mare folos ne sunt studiile istoricului Ștefan Meteș, ale publicistului Gheorghe Şişeştean și căutări de nume toponimice direct de pe Google maps. Altfel spus, noi pornim la drum cu o listă de localități unde bănuim că vom găsi urme valahe, pe baza toponimiilor.
De fapt, acest tip de documentare s-ar fi făcut foarte greu dacă nu am utiliza internetul, Google și tehnologia informației în general. Dar, ceea ce este specific echipei orădenilor, este faptul ca ne ducem aparatura foto de ultimă generație, toți trei care constituim echipa. De fapt, noi plecăm acolo ca să fotografiem, în primul rând.
– E vorba de o echipă, dar și de niște albume și o susținere financiară, nu?
– Echipa de anul viitor va fi formată din aceleași trei persoane, artiștii fotografi orădeni Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și eu, Constantin Demeter, cu toții membri ai Asociației Etno Foto Art. Până acum am reușit să realizăm câte un album foto de la fiecare călătorie (Croația, Cehia). Ne dorim să realizăm, bineînțeles, și despre goralii din sudul Poloniei, expediție tocmai încheiată. Dar asta numai după luna martie a anului viitor, când vom depune un proiect la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Așa este, nu sunt multe astfel de proiecte, de recuperare a memoriei valahilor de pretutindeni, artiștii fotografi orădeni fiind în treaba asta un exemplu de perseverență, de continuitate.
Dar, în încheiere aș vrea să semnalez necesitatea de a întreprinde astfel de documentări și filologii, istoricii, geografii, etnografii români, căci noi ne ducem acolo în primul rând ca fotografi, cum am precizat.
– Documentarea fotografică este un prim și esențial pas, care va deschide noi căi de abordare a acestui extraordinar subiect. Ca istoric vă semnalez o excelentă sursă pentru documentarea voastră. Este ceea ce numim popular „harta iozefină” a Imperiului Austriac, finalizată în vremea împăratului Iosif al II-lea, tocmai când avea de lucru cu Horia, Cloșca și Crișan. Fiind făcută pe circa patru mii de planșe, ea este incredibil de detaliată, având multă vreme un caracter secret.
Acolo sunt trecute numele localităților așa cum le rosteau oamenii locului acum două secole și jumătate. De pildă, satul Bratca din Bihor, e trecut acolo „Bradka”, care sună mai românește, după cum se vede. Felicitări pentru acest important pas și pentru sufletul depus pentru această primă documentare fotografică de importanță națională!
Doru Sicoe
