Fiecare generație are parte de evenimentele ei, unele sunt definitorii pentru existența noastră terestră atât de scurtă față de istoria cunoscută a umanității. Puși să ne aducem aminte de cele mai deosebite schimbări la care am asistat, ne vom deosebi unii de alții, ca și cum nu am fi fost în aceeași țară, ca și cum am avea repere diferite în a măsura extraordinarul, frumusețea, descoperirile tehnologice, catastrofele naturale ori recordurile omului înscrise în Guinnes Book.
Am urmărit primul pas făcut de om pe Lună, cutremurul din 1977, care a lovit România, dezastrul de la Cernobîl din 1986, evenimentele dramatice ale Revoluției din 1989, schimbările provocate de apariția computerelor, internetului și telefoniei mobile, până la folosirea Inteligenței Artificiale de către om. Nu mi-am propus decât o mică enumerare care poate fi mult îmbunătățită, dar am dorit să vă fac atenți că nu doar lucrurile negative ne rămân în memorie, ci și cele cu încărcătură spirituală, cele cărora le suntem martori o dată în viață.
Despre un astfel de moment din existența noastră vreau să vă vorbesc, unul care are parte acum de o mediatizare pe măsură, pentru că, în data de 26 octombrie 2025, Catedrala Neamului va fi sfințită de un sobor de preoți în frunte cu Patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române.
Este acel eveniment care are o încărcătură deosebită și bifează multe din cerințele unei „minuni”, fiind o construcție monumentală, cea mai mare biserică din țara noastră. După peste patru decenii de comunism și peste trei și jumătate de democrație, iată că o vedem, fiind un nou punct de reper pe harta Bucureștiului, a țării și a lumii. Ea reprezintă tradiția bizantină, care stă la baza credinței noastre strămoșești.
Poate ar fi de spus că avem mănăstiri vechi în Moldova și chiar în Oltenia, care sunt bijuterii de arhitectură, dar nici una nu este cu „pictură” în mozaic, cu o tehnică specială ce se cunoaște din antichitate, în care teserele sunt obținute din atelierele din Orsoni, Veneția.Tesere, acele bucățele mici de mozaic, pătrate, din ceramică, tăiate în dimensiuni potrivite pentru a acoperi o pictură făcută în prealabil în atelier și montată cu grijă pe un perete de construcție.
Catapeteasma este realizată sub conducerea pictorului Daniel Codrescu, în decursul anului 2018, are 23,8 metri și o înălțime de 17,1 m, fapt care este confirmat de Academia Recordurilor Mondiale. Pe patru registre sunt pictate 45 de figuri ale sfinților. Catapeteasma este pictată pe ambele părți, însumând 800 de metri pătrați de pictură în mozaic.
Pe absida altarului este pictată figura Maicii Domnului (Patytera), cea mai mare reprezentare din România, având 16 metri de la bază până în vârful aureolei.
Catedrala are 120 de metri înălțime și are 8 lifturi. Crucea din vârful monumentului, montată cu o macara specială, șenilată, are 7 metri înălțime și cântărește șapte tone. Clopotele au o greutate totală de 33 de tone și se află la o înălțime de 60 de metri. Catedrala are 28 de uși de bronz, cu reprezentări iconografice, ce sunt acționate în sistem computerizat și care se deschid automat în caz de pericol. Ferestrele sunt în număr de 392, după cum ne informează Basilica.ro.
Momentul sfințirii crucii celei mari, înainte de așezarea sa pe cea mai înaltă turlă a catedralei, sau turla Pantocratorului sau Atotțiitorului Dumnezeu, a fost în preajma Paștelui, în acest an, s-a legat și de evenimentul canonizării a 16 sfinți români care au fost martiri pentru credința lor în închisorile comuniste. Aceștia vor fi și ei pictați, pentru prima oară, pe zidul Catedralei, spre cinstire și aducere aminte.
Chipul Mântuitorului este amplasat pe tavanul turlei principale și are dimensiuni impresionante, dar asta face lucrarea și mai grea, având un diametru de 12 m și 4,5 m fiind figura Pantocratorului înconjurată de razele curcubeului. Aceasta este opera artistei Alina Codrescu, soția pictorului coordonator al întregului proiect de pictură.
Evenimentul coincide cu sărbătorirea centenarului Patriarhiei Române.
Catedrala are hramul „Înălțării Domnului” (Ziua Eroilor) și secundar cel al „Sfântului Apostol Andrei”, ocrotitorul României. Ea a fost amplasată pe Dealul Arsenalului, în apropiere de Casa Poporului. Este o formă de restituție a celor cinci biserici care au fost mutate (Schitul Maicilor, Mihai Vodă) sau distruse de comuniști (Biserica Alba Postăvari, Spira Veche și Izvorul Tămăduirii), pentru a face loc Palatului Parlamentului.
Ne găsim în acel timp în care poporul nostru vrea să recupereze o istorie frântă de multe evenimente potrivnice credinței, când vrea să fie recunoscut ca popor creștin la masa popoarelor europene.
Monumentul este în stil neobizantin, dar cu elemente din contemporaneitate, ziduri din beton armat, monumentale, ce aduc aminte de catedrale europene pe unde se află mulți români , obcine moldave, pridvoare brâncovenești, dar și turle suple transilvane.
Fondurile necesare ridicării catedralei provin din donațiile milioanelor de români din țară și din diaspora, de la Guvernul României și de la administrațiile locale. Până în 2022 se cheltuiseră deja 200 de milioane de euro și se estimează că suma va fi mult mai mare până la terminarea finisajelor interioare și exterioare.
„Clădirea Catedralei, situată peste cota zero are o lungime de 126,10 metri, o lăţime de 67,70 metri şi o înălţime de 120 de metri până la baza crucii de pe turla principală. Aici se află principalele spaţii liturgice, dispuse succesiv în conformitate cu cerinţele liturgice ortodoxe: accesul principal pe latura de vest prin intermediul unui pridvor cu arcade, apoi exonartexul, pronaosul, naosul şi altarul, situat în partea de răsărit. Pe laturile de nord şi sud ale naosului sunt amplasate două abside laterale, iar pe naos se înalţă turla principală. Pe latura vestică, deasupra exonartexului se află amplasat spaţiul rezervat corului, iar deasupra lui se ridică turla clopotniţă”, informează televiziunea de ştiri a Patriarhiei.
Este de menționat că a fost prevăzut în ea să încapă 5000 de credincioși, iar spațiul destinat corului este pentru 300 de oameni. Ea are săli de conferință și chiar un adăpost antiatomic și helipot.
Dorința unui om este ca lucrarea sa să dăinuie peste timp și s-au ales frunzele de acant pentru a împodobi coloanele Catedralei, să amintească ideea de continuitate a timpului.
„Rădăcina simbolică a frunzelor de acant este legată de simbolul vieții veșnice, planta devenind în timp un element fundamental în reprezentarea renașterii și Învierii, nu întâmplător situată la baza și în partea superioară a coloanelor, ca simbol al susținerii întregii zidiri”.
Doar cu corabia credinței omul poate să atingă veșnicia.
Monica Uivaroșan
