O realizare remarcabilă pentru domnia regelui Carol I a fost și Marele dicționar geografic al Romîniei, publicat în cinci volume, între 1898 și 1902. Da, se scria cu â din i, pentru că această dilemă o moștenim chiar de la trecerea la alfabetul latin, în secolul al XIX-lea. Desigur, nu exista îndrăzneala politică de a cuprinde în acest dicționar și teritoriile aflate sub dominație străină, cum erau Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureș, Crișana, Banat și Cadrilater, deoarece asta ar fi provocat scandal cu rușii, austriecii și bulgarii.
Cu toate astea, numele „Oradia” este de găsit în vechiul regat, chiar în două locuri. Amândouă sunt în județul Prahova, unul fiind un deal cu pășune, în timp ce celălalt este o pădure particulară, cum se poate citi pe pagina 595:
Cum a ajuns acest nume original al orașului, înființat chiar înainte de 1100, până în sudul Carpaților, este deocamdată un mister. Faptul că e scris cu i, nu cu e – Oradia – e semn că are o anumită vechime, aceasta fiind forma folosită de cronicarul moldovean Miron Costin pentru relatarea asediului Oradiei din 1658, la care a participat personal, având deci contact cu românii din zonă. Relatarea este în lucrarea Letopisețul Țării Moldovei și „Oradiia” începe să fie amintită în preajma anului 7166 (de la începutul Lumii), adică 1658 după Isus, cum era în calendarul catolic.
Aceeași formă e găsită însă cu zeci de ani înainte, în documentele Bisericii Ortodoxe de aici, semn că forma mai veche „Orade” lăsase loc deja formei „Oradia”. Cel mai probabil, forma nouă exista deja dinainte de 1600, ea putând ajunge în Prahova oricând din acel moment.
Prahova este la o adică pe drumul Oradea – București, iar în vremea lui Mihai Viteazul a fost ceva circulație pe această rută. Să nu uităm că tocmai Mihai trece pe la Oradea, unde înnoptează între 11 și 12 decembrie 1600. Știm asta pentru că ni s-a păstrat o scrisoare scrisă aici și datată 12 decembrie 1600, adresată de el arhiducelui Mattia. Mihai mergea spre Praga, la împăratul Rudolf al II-lea, pentru a-i solicita sprijinul Sfântului Imperiu Roman (imperiul german, care includea Austria). El a fost însoțit de un corp de oaste, căruia nu i s-a permis accesul în Cetate, acestea fiind normele militare de atunci. Dar cei care au campat în marginea orașului, trebuie că s-au și întors la un moment dat în Valahia și, cel puțin unul dintre ei a purtat nostalgia denumirii românești Oradia cu sine, dând-o unor locuri care țineau de autoritatea sa… Desigur, e doar o presupunere, dar alta mai bună nu avem. Cert e că Google nu ne semnalează azi această denumire în județul Prahova…
Doru Sicoe
