De câte ori are loc o festivitate în Piața Unirii, te minunezi cât de prost a amenajat-o Bolojan, astfel încât parada militară e transformată în derizoriu. Nici ziua de 25 octombrie, ziua comunistă a armatei române, stabilită în 1959 (cum a precizat prefectul Marcel Dragoș în cuvântul său), nu a făcut excepție.
Au venit doar câteva zeci de oameni, fiind mult mai mulți cei care compuneau grupul autorităților, cam la fel de mulți ca militarii aliniați pe platoul cu bile împrejmuitoare, realizat de Bolojan. Lipsa fanfarei a fost compensată cu play-back-ul ieșit din difuzoare cu putere…
După cronofagul moment religios și cel al unor discursuri citite cu defecțiuni, a urmat momentul depunerii de coroane, cele care nu au un loc clar conceput pentru depunere la acest monument. Astfel, ele se sprijină de platoul postamentului statuii regelui Ferdinand, personaj nu prea popular pentru orădeni, ci doar pentru agenda monarhistă a primarului Bolojan de odinioară. Prima coroană a fost cea a prefectului, așezată chiar în fața statuii, urmată de cea a președintelui Consiliului Județean Bihor, imediat lângă. Celelalte au fost puse de o parte și de alta, ajungând repede să ocupe tot locul din față. De remarcat imensa delegație a PNL Bihor, în frunte cu primarul Florin Birta, dar și cu roșcata deputată Arina Moș. Delegația PSD Bihor a fost mai firavă ca niciodată, lipsa de înălțime a subprefectului Emilian Pavel trăgând și mai mult în jos valoarea micului grup. Demnă de remarcat a fost absența completă a UDMR, partener la guvernare, cu vicepremier, în caz că ați uitat… Am înregistrat și prezența SOS Bihor, deputatul Vlad Vidra purtând chiar el coroana de trandafiri roșii, diferită de a celorlalți. Cum locurile s-au terminat pe partea din față a statuii glorificate, deputatul SOS nu a acceptat ideea de a trece pe laterală, el punând coroana chiar în mijloc, peste cele ale prefectului Dragoș și președintelui Mălan.
Și așa a rămas și după încheierea evenimentului, dovadă că pentru ceilalți a fost o simplă sarcină de serviciu, pe care au bifat-o și apoi s-au grăbit să plece. Iată că Vlad Vidra, prin hotărârea luată pe loc, a dat o valoare de simbol acțiunii sale, care corespunde perfect cu deviza sa: „noi suntem singurul partid de opoziție din Bihor!”.
Depunerile de coroane au fost urmate de mult așteptata defilare, acțiune desfășurată într-un perimetru impropriu. Garda, aliniată doar pe trei rânduri, a luat-o la dreapta, încăpând printre bilele din marginea de nord a platoului și pe sub „cutia de conservă” care este stația de tramvai, s-a întors ceva mai încolo și a venit înapoi cu pas de defilare nu prea hotărât, deoarece foarte repede a ajuns la celălalt rând de bile, din partea sudică a platoului. Acolo au efectuat un viraj la stânga, lipsit de glorie, și parada s-a încheiat ca și când nici nu ar fi fost. A fost un pas de defilare de doar câteva zeci de metri, acolo unde, altădată, defilau sute de metri rânduri largi de mândri români în fața regelui Ferdinand și reginei Maria sau, mai încoace, a lui Nicolae Ceaușescu. Ce glorie, ce vremuri apuse!…
Jumătatea cealaltă a Pieții Unirii era ocupată de târgul alimentar, eveniment mult mai profan pentru o zi de 25 octombrie. Câți dintre cei de acolo mai știu că, în această zi, trupele române și cele sovietice au eliberat ultima brazdă a teritoriului frontierei de vest a României de până în 1940? Câți mai știu ce a fost în 1940? În mod sigur cei din UDMR știu și de aceea li s-au părut umilitor să vină și să celebreze Armata Română…
Doru Sicoe
