De luni, 6 octombrie 2025, au început zilele de sărbătoare pentru cunoscutul liceu orădean „Don Orione”. Acesta aniversează, până sâmbătă, 11 octombrie, 30 de ani de existență, una demnă de remarcat în istoria Oradiei. Presa locală a fost prezentă numai la deschidere, relatând despre mulțimea de oficialități care a participat la festivitatea din prima zi: „La eveniment au fost prezenți oaspeți importanți: Excelența Sa Giampiero Gloder – Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, PSS László Böcskei – episcop romano-catolic de Oradea, Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, dar și reprezentanți ai autorităților locale, între care Emilian Pavel, subprefect al județului Bihor, Mircea Mălan, președinte al Consiliului Județean Bihor, Teofil Filimon, viceprimar al Municipiului Oradea, Petru Filip, primar al orașului Oradea în perioada 1992-1996 și 2000-2007, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Bihor, alături de directorul Liceului „Don Orione” Oradea, prof. Alexandru Stoica”.
În schimb, sătul de atâta glorificare a autorităților, ziarul nostru online oradeabihor.ro s-a strecurat într-una dintre zile la lucrări, pentru a vă oferi o relatare „la cald” din interiorul acestui liceu, care se bucură de susținerea Bisericii Catolice chiar de la înființarea lui. Prin această manifestare aniversară, de o săptămână, cu comunicări științifice și participare internațională, cum liceele de la noi nu-și permit, a fost posibil titlul pe care l-am dat.
Totul a început în anul 1991, când trei preoți italieni din Congregația „Don Orione” au venit la Oradea, trimiși de Papa Ioan Paul al II-lea. Cu ajutorul episcopului de atunci al Oradiei, regretatul Vasile Hossu, ei au decis să construiască o școală pe principii confesionale. Astfel, în 1995, liceul și-a deschis porțile cu doar 32 de elevi. Azi, are aproape 800 de copii, de la grădiniță până la ultima clasă de liceu.
În 8 octombrie, miercuri după amiază, am devenit auditor la conferința, organizată cu participare internațională, „A educa înseamnă a dărui speranță”, desfășurată în Aula Magna a liceului.
Acest mod de a onora aniversarea școlii, prin lucrări elaborate, făcute de cadre didactice universitare și profesori din mai multe discipline și școli, spune mult despre seriozitatea și dedicarea celor care conduc procesul educațional în această școală.
Înăuntru se auzea muzică – era modul de a ne comunica că suntem așteptați și trebuie să intrăm în atmosfera calmă și primitoare a unei școli deosebite, cu copii talentați și dascăli dedicați evident muncii lor. La clape, lângă bustul patronului spiritual, micul pianist din clasa a treia era imperturbabil, cântând muzică clasică, fără a fi distras de agitația ocupării locurilor de către noi, în Aula Magna.
Președintele comitetului de organizare, prof. Alexandru Stoica, director al Liceului „Don Orione”, ajutat de două doamne profesoare, Alina Oros și Ioana Drugaș, moderatori ai sesiunii plenare, au început conferința în Aula Magna a liceului, la ora 16. Cei opt invitați, dintre care trei străini, vor primi pe rând microfonul și vor impresiona publicul ascultător cu expuneri pregătite cu pricepere, folosind mijloacele audio-vizuale pe care sala le avea din plin.
Salutul pastoral al Preasfinției Sale Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, a fost binecuvântarea așteptată de toți cei prezenți, care s-au ridicat în picioare pentru momentul rugăciunii.
Cu o grijă de bun organizator, participanții au primit din partea școlii materiale pentru a-și nota impresiile, diplome de participare și broșură cu rezumate ale celor 50 de lucrări ce urmau a fi prezentate, toate imprimate color.
Conferința a reunit specialiști de la primele trepte ale învățării, din ciclul preșcolar, până la cel de doctoranzi și profesori universitari la diferite universități din țară și din străinătate. Trebuie menționat că erau printre ei pedagogi și clerici, fețe bisericești, de religie romano-catolică, din străinătate, experți în educație, psihologie, relații internaționale și religie. Cu toată înalta pregătire pe care o aveau cei care au ținut expunerile, nu s-a simțit nicio clipă aerul academic, ci unul de discuție apropiată, în familie, cu profunde note umane, dovedind abilitatea speakerilor atât de a capta atenția, cât și de a transmite cu ușurință informația. Aerul de occidentalizare nu a rezultat doar din folosirea aparaturii, ci mai cu seamă datorită modului de a relaționa, de a face cunoștințe noi, de a cunoaște vecinul din stânga și din dreapta, de a comunica, de a aduce inspirație și încurajare într-o lume plină de angoase, fakenews-uri sau „război hibrid”.
Tema aleasă de organizatori era una generoasă, că poți vedea viitorul doar prin modul în care te pregătești și educi sădind speranța în sufletele copiilor. Educația nu înseamnă doar lucruri materiale, clădiri și mijloace tehnice, ci înseamnă mult mai mult: să aprindă curajul și să deschidă drumuri. Spiritul orionin începe de la trupul sănătos și se continuă cu ideea că viața ta are sens și valoare. Nu s-a neglijat aspectul acumulării de cunoștințe în școală, și rezultatele elevilor ne spun asta, dar se lucrează la întărirea lor spirituală, sufletească, la plantarea semințelor care vor rodi peste ani în oamenii întregi, sănătoși, frumoși fizic și spiritual, cu compasiune pentru nevoile altora, cu o dezvoltată inteligență emoțională.
Cei opt vorbitori pe care i-am ascultat cu mare atenție, au pus în centrul educației speranța că „o schimbare benefică este posibilă și ea stă în puterea credinței, a minților și a spiritelor noastre”, cum ne spunea prof. univ. dr. Florin Cioban.
Domnia sa avea în sală foști elevi care au depus mărturie despre ideile pe care pedagogul le-a aplicat generațiilor de care s-a ocupat atât la școli medii, cât și la universitate. Faptul că putem beneficia de experiența dobândită în Suedia, Ungaria sau în alte țări din lume unde domnia sa a fost invitat să predea, ne face să ne gândim că universalizarea ideilor din cultură și învățământ ajunge cu bine și pe malurile Crișului Repede. Fiecărui vorbitor i s-a pus și o întrebare, la care au răspuns cu bunăvoință, încercând să clarifice o problemă. Concluzia a fost că trebuie să ne alocăm timp pentru dezvoltarea comunicării, că nu suntem doar vorbitorii unei singure limbi, cea maternă, ci mulți dintre noi ne însușim de-a lungul vieții și alte limbi. Se observă în societate o sărăcire a limbajului; comunicăm prin emoticoane, nu ne mai întâlnim cu esența cuvintelor și nu trebuie nicio clipă uitat că „la început a fost cuvântul!”…
Conf. univ. dr. Delia Bârle afirma: „Educația făcută sub lumina speranței devine o stare, dincolo de conținuturi și obiective”.
Exemplul pe care l-a dat, mi-a rămas în minte, pentru că se referea la școala americană de acum 15 ani, când studenții erau încărcați cu convingeri iluzorii, că sunt cei mai buni, cei mai deștepți, cei mai competitivi și, când au ajuns să termine școala, au constatat că nu își găsesc de muncă… Atunci s-a făcut o distincție clară între speranță și iluzie, între a avea speranțe bazate pe lucruri reale care să ne ducă la crearea unui viitor mai bun. Răspunsul la întrebare a fost unul care să te atingă la inimă, nu poți găsi soluția în sufletul tău, în ochii copilului care așteaptă totul de la tine, atunci trebuie să te îndrepți cu privirea spre cer, pentru că Dumnezeu e prezent acolo pentru fiecare dintre noi.
O prezentare, mai pe la sfârșitul conferinței, dar care ar fi putut foarte bine să ocupe un loc fruntaș, a fost cea a conf. univ. dr. director al Departamentului de Psihologie, Marius Drugaș: „Speranța oferă o perspectivă motivațională prin care cadrele didactice și cursanții pot privi AI ca pe un aliat în atingerea obiectivelor, în timp ce neîncrederea – dacă este ghidată – poate încuraja întrebările sănătoase și gândirea a arătat că 70% dintre studenți folosesc AI în rezolvarea temelor, dar și profesorii lor o fac. Deci se presupune că AI transformă educația și trebuie stabilite limite clare, un echilibru al relației cu Inteligența Artificială, care poate aduce provocări majore, răspunzând fals la unele situații și tu va trebui să ai discernământul de a afla ce este adevărat și ce nu. S-a folosit chiar aprecierea că AI poate halucina, asta referitor la asemănarea cu comportamentul uman, că ea este un program făcut de om și-ți oferă statistic tot ce omul a înmagazinat ca știință și cunoaștere. Stabilirea unor norme morale în utilizarea acestei facilități oferite de dezvoltarea tehnologică, a fost demonstrată cu un mic exemplu de 1,5 minute, când s-a pregătit o lecție tocmai bună de predat studenților, cu ambient și materiale!
Expunerea prof. asoc. Roberto Franchini, profesor la Universitatea catolică Sacro Cuore din Milano, tată a doi copii în Italia, a fost marcată de cutremurul educațional semnalat de domnia sa, când la finele anului școlar vezi că elevii sunt nemotivați, iar profesorii sunt epuizați. Acest lucru s-a mai petrecut în istorie când s-a inventat cartea tipărită și acum trebuie să facem față apariției AI în educație. A făcut o diferențiere între RATIO-INTELIGENȚĂ, așa cum cărțile nu vor dispărea, se creează o cultură de comunicare nouă, educând elevii și dându-le speranță, motivându-i să facă mai mult, profesorul nu mai stă la catedră, ci undeva în sală lângă elevi, iar conducerile școlilor să ia măsuri în direcția cea nouă. Beneficiind de un traducător uman, a făcut să ajungă la noi un mesaj din vechime: „Nu se pune vinul nou în vase vechi”!
Niciun mesaj nu a fost simplu, ci încărcat de semnificație, mai ales de la oameni veniți de la mii de kilometri ca să-și arate susținerea pentru școala orădeană.
Consilier general Fernando Fornerod, ne-a spus: „Educația este înțeleasă ca o experiență a grijii și a comunității, în care fragilitatea este valorizată și incluziunea este cultivată”. Cunoscător al vieții spirituale greco-catolice, domnia sa a citat din Iuliu Hossu, și-a axat expunerea pe crearea de comuniune, de a stabili o relație, acesta fiind esențială în transmiterea informațiilor dintre profesor și elev. Acolo, în școală sunt adevărate „laboratoare de umanitate”, unde se naște și se dezvoltă sentimentul de caritate, se pune sămânța de sfințenie pentru ziua de mâine, de coeziune între formatori și elevi.
O prelegere la zi, în contextul geo-politic actual, a avut doamna conf. univ. dr. Alina Stoica: „Într-o lume în care granițele dintre adevăr și manipulare devin tot mai difuze, educația rămâne singura armă tăcută, dar eficientă, în fața valului dezinformării și propagandei”. Noi suntem așezați într-o zonă fierbinte a Europei, iar aportul nostru la stabilitatea zonei este important. A fost remarcat războiul informațional dus de Rusia împotriva țărilor europene și strategia pe care trebuie să o cunoaștem în raportul cu asaltul de știri de dezinformare, parte a „războiului hibrid”.
S-a exemplificat cu diferite informații ce au menirea de alarmare și manipulare, practicate de Rusia în noile condiții de tehnologie a informației. Concluzia ar fi că trebuie să fim parte a alianței pentru adevăr, să ne tehnologizăm, să ne alfabetizăm digital, pentru a nu cădea pradă războiului de dezinformare. Să fim conștienți că doar prin cunoaștere aprindem un foc, cel al adevărului și nu umplerea unui „vas” este soluția, adică acumulări de tot felul, cu speranța că or fi bune la ceva. Diplomația culturală – la care și noi suntem parte prin tot felul de acțiuni – din care chiar acest tip de conferință face parte, precum și educația, sunt acele „arme tăcute” cu care putem face față propagandei și bombardamentului cu știri false, care fură mințile multora dintre ai noștri.
La urmă a venit cuvântul încurajator al lui Flavio Peloso – director Casa Paterno, președinte ENDO-Fap – care ne-a spus că „un educator cu speranță, este un descoperitor de talente, a cărui misiune este să identifice și să promoveze talente”. Cum se face aceasta este doar o chestiune de contemplare cu inima, adică iubind profesia de educator, de profesor, ai deschiderea de a scoate la lumină ce este bun în oameni și de a da voloare prin talentul găsit acelei persoane. Cuvântul său a fost puternic accentuat de prietenia ce îl leagă de oamenii cunoscuți la noi și cu care a dus la îndeplinire multe proiecte, fără a se simți obosit sau descurajat vreodată. Speranța este sufletul educației.
A dat exemplul sculptorului Michelangelo Buonarroti, care, aflat în fața unei bucăți de marmură, simțea ce e ascuns în piatră și, cu uneltele specifice pietrarului medieval, îl scotea pe David, o capodoperă a Lumii. Să îl vezi și să îl slăvești pe Christos în om, acesta e rolul educatorului: să scoată la lumină ceea ce este bun în om și asta a recomandat Don Orione, sfântul și patronul acestui liceu.
Revenind la tema propusă de conferință, prof. Alexandru Stoica spune: „Educația holistică promovează o viziune completă asupra formării umane, accentuând interdependența între minte, trup și spirit”. Urmând preceptele Sfântului Luigi Orione, educația nu este doar un proces de acumulare de cunoștințe, ci o unealtă în dezvoltarea unui caracter creștin, unde echilibrul dintre fizic și spirit joacă un rol crucial.
După expunerile din Aula Magna, au urmat lucrările pe secțiuni, în diferite săli ale școlii. Aici s-a resimțit criza de timp, totul durând până la ora 20. A fost o după amiază intensă, dedicată de fapt viitorului tinerei generații, căreia corpul profesoral de la Don Orione, împreună cu aportul occidental, în spirit și mentalitate, îi oferă soluții poate mai demne de luat în seamă decât ale altora.
Organizarea aproape perfectă a acestei săptămâni aniversare, de sărbătorire a trei decenii de existență, aspectul deosebit de îngrijit ce îl remarci în școală, ordinea, respectul, coordonarea, sunt toate note speciale ale acestei școli care contribuie la dezvoltarea armonioasă a unei tineri generații noi la Oradea, într-un corect spirit european.
Monica Uivaroșan
