În curând în librării puteți procura cartea Valahi gorali, Vlaşi, Valašsko. Interpretări istoriografice de Ionuț Țene, carte ce a văzut lumina tiparului la prestigioasa editură clujeană Casa Cărții de Știință – 2026 (cartea poate fi procurată AICI). Cartea se bucură de o prefață scrisă de istoricul Cornel Jurju și o postfață de conf. univ. dr. Avram Fițiu. Este o viziune nouă asupra paradigmei etnogenezei poporului român și o continuare a cărții Pe urmele valahilor uitați de același autor.
| Autor | ŢENE IONUŢ |
|---|---|
| Format | 13 x 20 cm |
| Anul | 2026 |
| ISBN | ISBN: 978-606-17-2667-7 |
| pagini | 312 |
Susținute cu un condei harnic și talentat, contribuțiile istoriografice ce-i aparțin lui Ionuț Țene se evidențiază, între altele, printr-o diversitate tematică în care pot fi întâlnite Clujul universitar în primii ani postbelici, reconstituiri ale unor biografii de factură națională (politice și ecleziastice), sistemul concentraționar comunist etc. […] Cu privire la etnogeneza românilor, se cunoaște că aceasta a fost cercetată și argumentată, cumva firesc, cu predilecție în raport cu teritoriul României. Or, cartea lui Ionuț Țene lărgește cadrul, reflectorul cercetătorului fiind orientat către valahii din Balcani și, cu totul deosebit, către goralii/vlașii din Munții Tatra. În cel din urmă caz este surprins un proces complex al supraviețuirii și expansiunii lumii valaho-române, a cărui coloană vertebrală a fost asigurată de relieful montan balcanic și mai ales de arcul carpatic. Munții au ținut loc de pavăză în fața vicisitudinilor istoriei, au fost teritoriu de transhumanță înspre pășunile cele râvnite, au fost factorul hotărâtor care a facilitat mobilitatea surprinzător de amplă a valahilor, cu predilecție de la sud la nord.
Cornel Jurju
Un merit esențial al volumului constă în reconstituirea unei geografii istorice valahe extinse, care transcende granițele statale moderne și repune în discuție paradigme consacrate privind etnogeneza și mobilitatea populațiilor romanice din Europa Centrală și de Est. Analiza conceptelor de Valahia Mare și Valahia Mică, a dreptului cutumiar cunoscut sub numele de Jus Valachicum, precum și a practicilor pastorale transhumante, evidențiază existența unei continuități culturale și juridice românești pe un areal mult mai vast decât cel recunoscut tradițional.
Avram Fițiu
Prin această incursiune științifică am dorit să evidențiez o bogată tradiție istoriografică, în special din a doua jumătate a secolului XX și din primele decenii ale noului mileniu, adesea contradictorie, privind valahii, vlașii și goralii din Europa Centrală și de Est. În Moravia cehă, etnonimul vlah a dat denumirea geografică a regiunii – Valašsko. Tensiunea dezbaterii științifice dintre autohtonismul românesc și teoriile migraționiste domină marea parte a discuțiilor istoriografice actuale. Cu toate acestea, o tendință crescândă se observă în istoriografia modernă, în special cea poloneză și cehă, de a recunoaște originea românească și influența culturală și lingvistică semnificativă a valahilor în formarea identității acestor comunități montane din Carpații Păduroși”. (Ionuț Țene – Argument).
