Se constată dintr-o dată la București ce puțin se știe despre Bolojan. După atâta timp de presă cumpărată, adevărata față a actualului prim ministru al României este învăluită în mister. O seamă de lucruri despre viața lui au fost păstrate secrete, deși presa locală ar fi trebuit să le ofere cu dărnicie publicului. De pildă, nu se știe mai nimic despre viața personală a respectivului, despre cum a intentat el divorț de prima soție și ce presiuni mari a făcut asupra soțului actualei partenere de viață ca să accepte divorțul. Astea, pe când era mare primar al Oradiei și apăruseră deja la TV detalii despre relația lui cu fosta prezentatoare și reporteriță Anca Sas (Grama), făcută mai apoi șefa Direcţiei de Asistență Socială Oradea. Relația cu Ioana Fâșie, asistenta de la Spitalul CFR, măritată și cu un copil, a urmat după aceea, cei doi nefiind căsătoriți până azi.
La fel, nu se știe nimic despre dosarul medical al marelui gospodar, despre care psihiatrul Gavril Cornuțiu susținea că ar avea schizofrenie.
Nu se vorbește nimic despre marile lui eșecuri, destule! A fost evident că orădenii nu au încredere în geniul de la Birtin decât în jur de 50.000 dintr-un număr de circa 200.000. Și aici amintim dublul referendum ratat de unire cu Sânmartinul, când nu au binevoit să vină la vot cei 30% de orădeni necesari validării.
Un imens insucces a fost impunerea de către Bolojan a pocăitului penticostal Radu Țîrle la președinția Consiliului Județean Bihor, în 2008. Acesta l-a dus pe Bolojan în SUA de câteva ori. Relația dintre cei doi s-a deteriorat însă apoi în asemenea măsură încât au ajuns să nu-și mai vorbească, darămite să coopereze în folosul comunității.
Relațiile lui cu controversați oameni de afaceri, cum e cea cu Dragoș Anastasiu și nemțoaica lui, Hildegard Brandl, Stefan Kopány, Zoltán Teszári, Beniamin Rus etc. este, de asemenea, un subiect ascuns publicului, cu afaceri de zeci sau sute de milioane de euro.
Ceea ce este însă cel mai ciudat, e faptul că Bolojan nu are absolut niciun fel de opoziție la Oradea! Niciun partid aflat în opoziție la Oradea nu l-a criticat și nu-l critică aici. Absolut niciunul! Or, noi știm de la romani că „nu e același lucru când doi spun același lucru” („non idem est si duo dicunt idem”). Adică treaba este aranjată, cu alte cuvinte.
Prin urmare, sumedenia de improvizații și lucruri de mântuială, făcute de Bolojan, nu sunt criticate de nimeni. Apropo de celebrul caz al Dealului Ciuperca…
Principalul critic ar fi trebuit să fie marele PSD, care, din 2008, anul venirii lui Bolojan la Primărie, avea președinte de filială nou, pe universitarul Ioan Mang, fiu de milițian din Arad. Plagiator dovedit, afacerist cu statul, angajat la stat, Mang nu a avut tăria morală necesară de a-l contesta vreodată pe Bolojan și a-i cenzura abuzurile. În consecință, PSD Bihor a scăzut continuu în procente, ajungând ca în 2024 să mai trimită în Parlamentul României doar un deputat și un senator și aceia doar grație redistribuirilor de voturi din țară.
AUR, partid în ascensiune, s-a remarcat în alegerile de anul trecut printr-un servilism evident față de Bolojan. Președintele George Simion, nu l-a criticat nici măcar o dată, deși a fost la Oradea în mai multe rânduri. Nu l-a identificat cu „sistemul” împotriva căruia zicea că luptă din răsputeri, deși la Bihor și Oradea, chiar Bolojan era „sistemul”!
UDMR, care a beneficiat la Oradea de o sumedenie de statui și plăci comemorative ungurești în epoca Bolojan, a dat dovadă de același noncombat ca ceilalți, zvonindu-se acum că vor avea și un viceprimar la Oradea, prin voia lui Bolojan.
SOS Bihor, care a reușit să trimită în Parlament un deputat, are chiar o atitudine admirativă față de Bolojan, pentru postul căruia, lăsat vacant în fruntea CJ Bihor, a avut candidat propriu, pe blajinul fumător Alecsandru Burdescu. Acesta nu a îndrăznit să spună absolut nimic împotriva marelui stăpân Bolojan. În consecință, a luat un pic peste 2%, cel mai slab procent dintre candidați…
Candidatul „independent” Mircea Geoană a fost susținut de mișcarea România Renaște, care a primit un sediu ultracentral la Oradea, pe strada Vasile Alecsandri, în afară de cel pe care îl avea în Cetate. Filiala bihoreană era condusă de Marius Tunduc, un apropiat al lui Bolojan…
Responsabila cu imaginea la această acțiune electorală era fosta jurnalistă Digi Oana Mudura, care, pentru „eficiența” ei, a fost recompensă cu un comod loc de purtător de cuvânt al CJ Bihor, după pierderea alegerilor de către Geoană…
PUSL a ajuns la Bihor pe mâna unui salariat al lui Bolojan, Gheorghe Pintea.
El a preluat conducerea filialei înainte de finalul anului 2003 și a avut susținerea financiară a deputatei Steluța Cătăniciu, intrată anterior pe lista PSD Bihor. Pintea a ținut filiala lui într-o izolare totală, neconlucrând deloc cu vechii parteneri din PSD. A interzis ca în campania filialei lui să se lege cineva de Bolojan. Nici nu l-a mai adus pe președintele Piedone la Oradea, așa cum promisese „activului de bază”. A reușit, în consecință, să nu obțină decât în jur de 1700 de voturi, o cifră absolut liniștitoare pentru Bolojan și PNL-ul său.
USR a fost un alt exemplu concludent de servire până la sacrificiu în Bihor. Deputatul Silviu Dehelean, președintele USR Bihor, a făcut tot posibilul să laude atât de mult Oradea și moștenirea ei istorică, încât și-a pierdut mandatul de parlamentar în favoarea oamenilor lui Bolojan, identificați de bună seamă cu cei care au renovat atât de bine orașul…
Prin urmare, la Oradea și în Bihor, Bolojan nu a fost cu nimic criticat, acuzat, înjurat de cei care îi erau opoziția și contracandidații, obținând în consecință un maxim de doi senatori și trei deputați. Bolojan a fost primul dintre cei doi senatori, apucând drumul Bucureștiului, unde l-a eliminat pe președintele Nicolae Ciucă, luându-i funcția în fruntea PNL.
Să ne amintim de o puternică afirmație a reputatului profesor universitar de istorie, prorector al Universității din Oradea, academician, fost parlamentar, Mihai Drecin. El spunea, în 19 septembrie 2021, în cotidianul local Crișana, referindu-se la studenția lui Bolojan: „În fond și Ilie Bolojan a studiat la Timișoara ca și Mona Muscă, oraș cu mulți studenți străini înainte de 1989, mai ales arabi, care trebuiau tinuți sub control securistic. Nu numai de către cadrele didactice universitare.
Pregătind pentru tipar un volum împreună cu colegul Gabriel Moisa, el a găsit în Arhiva CNSAS o listă întreagă cu studenți din cadrul facultăților Institutului Pedagogic de 3 ani Oradea care, ca informatori ai Securității, raportau tot ce se întâmpla în Institut și nu se încadra în preceptele moralei politice a vremii”. Afirmația asta era făcută ca un fel de avertisment pentru Bolojan de a nu pleca la București, pentru o carieră națională. Cert este că amintitul Moisa a fost recompensat de Bolojan cu o funcție de șef al Muzeului Țării Crișurilor, instituție din subordinea CJ Bihor, condus pe atunci de Bolojan… Aluzia făcută de Drecin la eventualul trecut securistic al lui Ilie Bolojan l-a deranjat mult pe șeful județului Bihor, motiv pentru care l-a sunat imediat pe redactorul șef al cotidianului Crișana Daniel Man, cerându-i socoteală de ce publică astfel de materiale. Având însă în vedere că Mihai Drecin a fost șef al comisiei de control al SRI, pe vremea când era în Parlamentul României, se prea poate ca el să fi avut acces la documente rămase până azi secrete. Oricum, în ciuda presiunilor, Drecin nu și-a retras afirmațiile niciodată.
Totuși, obediența totală a partidelor din Bihor, cum a obținut-o Ilie Bolojan, de unul singur sau cu ajutorul „băieților”?…
Doru Sicoe
