Se scurge rapid nisipul din clepsidră, se scurge timpul și ne dăm seama că suntem doar un firicel infim în bagajul timpului universal…
Așa cumva au gândit și participanții la revederea anuală cu foștii colegi de liceu, cea pe care prietena mea Irma Ursu a reușit să o organizeze cu ajutorul colegelor sale la Liceul „Ady Endre”, din centrul Oradiei.
Sunt promoții care au avut o adolescență comunistă și au pornit în viață cu toate visele ordonate de un sistem complet diferit de ceea ce trăim azi. Chiar înainte de Revoluția din Decembrie 1989, unii dintre ei au emigrat în Ungaria sau în alte state din Europa și din lume, pentru o viață mai bună, mai normală. Fiecare are însă nostalgia unui trecut petrecut pe malurile Crișului Repede, iar dragostea de meleagurile natale îi aduce aici din nou și din nou, să se revadă, să povestească cu foștii colegi, să împărtășească cu ei experiențe de viață, bune sau mai puțin bune, trăiri pe care numai cei crescuți împreună simt nevoia să și le spună.
Au răspuns prezent la strigarea catalogului din fostele clase B și C, adică real și uman, cum era pe atunci, câte 17, respectiv 18 persoane.
Unele colege, patru la număr, trăiesc în Budapesta, țin legătura între ele și au venit împreună să povestească despre familiile lor, despre copii și nepoți. La 74 de ani ai lor subiectele sunt total diferite, nu mai vorbești de serviciu, de salar sau de divorț, ci ai alte sisteme de referință și faci tot posibilul să te simți bine în compania prietenilor din tinerețe.
Așa s-a ajuns și la discuția despre oraș. Au observat toate schimbările din jurul lor, au admirat cele făcute de-a lungul timpului pentru amenajarea malurilor Crișului, pentru parcuri sau circulație. Chiar li s-a părut ciudat că fațadele clădirilor sunt frumoase, cu toate detaliile la locul lor, dar locuințele din ele sunt nemodernizate, chiar insalubre, cu pereți scorojiți.
Printre cei veniți de departe erau și cei veniți din Germania, după o călătorie mai lungă, ei bucurându-se că organizatorii au pus în meniu și o băutură tradițională în Oradea, care avea pe timpuri o fabrică de bere renumită. Au remarcat și că limonada cu mentă e mai scumpă decât un pahar cu bere, aproape 28 de lei!
La începutul mesei, luate în grup la Restaurantul Teatrului, au fost întâmpinați cu o cupă de șampanie și niște pogăcele. Fiecare a comandat ce a dorit, așa s-a ajuns la discuții despre diete și porțiile li s-au părut foarte mari în comparație cu localurile din Germania sau Ungaria. Faimoasa supă rădăuțeană cu smântână sau costițele glazurate au făcut deliciul gurmanzilor. Orice ați spune, pentru o petrecere reușită ai nevoie de o masă bună, cu băuturi după plac, cu sucuri de fructe și deserturi speciale. Prețurile au fost considerate foarte onorabile, concluzia fiind că în România se trăiește bine.
Dintr-o poveste în alta s-a aflat că cei ce trăiesc departe de țară, la antipozi, pot veni înapoi doar ca vizitatori sau ca oameni de afaceri, că Australia nu-și lasă de fapt cetățenii să emigreze sau să scoată din țară averea dobândită sau pensia. Sunt lucruri pe care trebuie să ți le asumi atunci când te hotărăști să emigrezi acolo. O altă lume, cu alte legi de supraviețuire, unde 27,2 milioane ocupă un întreg continent și se străduiește să păstreze o anume compoziție rasială, la o densitate de 3,3 loc./km pătrat.
De la faptele cotidiene, prețuri și mâncare, s-a ajuns inevitabil la tratamente și compararea asistenței medicale cu alte țări europene. Nivelul ridicat al grijii față de persoanele de vârsta a treia îi face pe rezidenții germani să dorească să păstreze ceea ce au, adică o bună îngrijire pentru care au contribuit la sistemul de asigurări din Germania.
Încet, discuția despre agapa colegială a ajuns la realitățile de zi cu zi și așa s-a aflat ce este o infiltrație cu plasmă, la ce se recomandă folosirea ei, cum alină durerile de articulații sau cum crește imunitatea corpului. Ei, asta e o procedură care se face în cabinete private și nu este cuprinsă în pachetul oferit de Casa de Asigurări de Sănătate. Dar este un mare progres pentru medicina de la noi, din oraș, că se poate face ceva atât de nou și pe aici, cu cadre medicale specializate.
Pozele au fost cireașa de pe tort: fiecare a arătat ceva de acasă și s-au făcut unele noi, cu tot grupul de participanți pentru a sărbători revederea, bucuria de a fi împreună și a imortaliza un moment de fină și profundă emoție în orașul copilăriei luminoase, așa cum sunt copilăriile din memoriile noastre.
Monica Uivaroșan
