Sunt câțiva ani de când vizitez Grecia, de la sudul insular, peninsule și acum pe continent. Sunt orașe pe care le-am văzut de mai multe ori, dar niciodată nu a fost suficient. Îmi place aici vara, cu forfota de turiști, plaja nesfârșită, mirosul de mare, tufe de azalee și leandri, mâncare bună și ieftină.
Poate că veți gândi că sunt cârcotașă dacă voi adăuga poate niște lucruri peste care treci cu vederea, că doar ai așteptat tot anul să te simți bine.
Am continuat să vizităm împrejurimile și am parcurs vreo 60 de kilometri ca să vedem Muzeul Arheologic din Kavalas, nepoțica mea fiind pasionată de arheologie. Cu internetul e cam problematic pe aici, așa că nu am avut semnal GPS și ne-am descurcat cum am putut ca să ajungem într-o parcare. Acolo, un lucrător ne-a condus, prin semne, pe un loc liber. Ei, partea surprinzătoare era că parcarea muzeului ajunsese o piață de alimente și era plină ochi de marfă, comercianți și o mulțime de clienți care au ieșit sâmbăta să-și facă piața.
Ne-am strecurat cu greu până în apropierea muzeului. Intrarea a costat 10 euro de persoană, iar pentru copii a fost gratis. Clădirea adăpostea colecții de obiecte aparținând perioadei elenistice și până în epoca bizantină.
Erau puțini vizitatori, dar noi am parcurs toate spațiile de vizitat cam într-o oră și jumătate, admirând amfore frumos împodobite, colecții de monede, vase mici de lut, opaițe meșteșugit lucrate, urne funerare, pietre funerare, obiecte de podoabă din aur, fibule, cercei, inele, lănțișoare. Opaițul alimentat cu ulei de măsline era un obiect indispensabil căminelor din antichitate și, grație becului electric de azi, suntem tentați să nu-i dăm prea mare importanță…
Nu mică mi-a fost mirarea să văd replici ale unor obiecte văzute și în muzeul vizitat cu câteva zile în urmă și chiar era scris că au fost găsite la Amphipolis, deci erau replici.
Asta înseamnă oare să știi cum să atragi vizitatorii pentru a vedea artefacte ale celei mai renumite civilizații europene sau e o ignobilă minciună?…
Monica Uivaroșan
