Flavius Bunoiu este autor, pasionat de istoria central-europeană și de figurile mai puțin cunoscute care au marcat evoluțiile politice și culturale ale regiunii. Cartea sa de debut, monografia dedicată lui Gheorghe Ioanovici, recuperează biografia unui personaj complex, aflat la intersecția istoriei românești și maghiare de la sfârșitul secolului XIX, care a unificat francmasoneria din Ungaria. Lansat oficial la Târgul Internațional de Carte Bookfest din București și prezentat ulterior la Oradea, volumul urmează să fie lansat și la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului Internațional de Carte Transilvania (FICT). În prezent, autorul lucrează la două noi proiecte editoriale dedicate istoriei francmasoneriei în această parte a țării, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. El și-a prezentat cartea în cadrul Clubului de Istorie, dând numeroase autografe. Un scurt interviu vă va lămuri asupra acestei teme, aproape deloc cunoscute.
– Gheorghe Ioanovici a fost un mare personaj, implicat la vârf în istoria Ungariei. Puțini știu de el și aș vrea să lămuriți de ce.
– Gheorghe Ioanovici e un nume care, dacă îl rostești astăzi, nu spune mare lucru publicului larg. Și, totuși, în vremea lui, era conectat la cele mai înalte cercuri politice și economice din Ungaria și din întreaga regiune. Paradoxul vine din faptul că Ioanovici trăia la intersecția mai multor lumi – era român, dar activ în politica maghiară, era antreprenor, politician, om de știință și francmason. Cred că există mai multe motive pentru care Gheorghe Ioanovici, deși a fost un personaj implicat direct în evenimente istorice majore din Ungaria și din spațiul central-european, nu este cunoscut pe cât ar merita. În primul rând, biografia lui aparține simultan mai multor istorii naționale – română, maghiară, chiar și central-europeană –, iar acest lucru l-a făcut să fie, paradoxal, oarecum „al nimănui”: prea român pentru istoriografia maghiară, prea legat de Ungaria pentru cea românească.
În al doilea rând, Ioanovici a avut un profil atipic: nu era un lider politic sau militar clasic, ci un om de afaceri cu o rețea extrem de influentă, care a știut să navigheze perioadele de instabilitate – de la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar până la apropierea de Primul Război Mondial. Rolul său era mai degrabă din umbră, iar acest lucru l-a făcut să nu intre în manuale sau în memoria colectivă așa cum s-a întâmplat cu alte figuri mai „vizibile”.
În fine, și poate cel mai important, perioada comunistă a preferat să îl ignore sau să îl prezinte unilateral. Era greu de integrat în narațiunile oficiale, pentru că era un personaj complex: un român implicat în politica și economia maghiară, cu legături în ambele lumi și cu o biografie greu de încadrat în clișeele epocii. De aceea, azi, când încercăm să recuperăm aceste figuri marginalizate, avem ocazia să vedem istoria în toată nuanța ei și să înțelegem mai bine cum funcționau mecanismele puterii în regiune.
– E prima dvs carte, un pas important în viață. De unde impulsul de a realiza o monografie despre acest om?
– Motivația principală a fost descoperirea unei lacune în istoriografia noastră. Gheorghe Ioanovici apărea sporadic în documentele de arhivă, mereu în contexte majore – politice, economice, diplomatice și francmasonice –, dar fără a beneficia de o analiză monografică. Această absență m-a intrigat și m-a determinat să cercetez mai profund. Am realizat că biografia lui oferă nu doar o perspectivă asupra destinului unui individ, ci și o fereastră către dinamica complexă a relațiilor româno-maghiare din prima jumătate a secolului XX. În acest sens, cartea a fost atât un act de recuperare istorică, cât și o încercare de a umple un gol în memoria colectivă.
– Cum a fost primită cartea?
– Cartea a avut un drum frumos încă din prima zi. Lansarea oficială a avut loc la Târgul Internațional de Carte Bookfest din București, un moment emoționant pentru mine, fiind prima mea carte și primul contact direct cu publicul. Reacțiile au fost foarte calde – oamenii au fost surprinși de poveste și curioși să afle cum un personaj aproape necunoscut a putut avea un rol atât de mare în istorie. Apoi am dus cartea acasă, la Oradea, unde am simțit o altă emoție – aceea de a împărtăși această poveste cu oameni carre mă cunosc personal în alte ipostaze, nu cea de autor.
Urmează, în septembrie, lansarea la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului Internațional de Carte Transilvania (FICT), unde sper să continuăm acest dialog cu cititorii și să descoperim alte perspective despre carte și despre acest personaj.
– Este loc de mai mult, va fi o ediție a doua mai amplă, mai încolo?
– Deocamdată nu am în plan o ediție a doua, mai amplă, pentru că, sincer, nu am descoperit încă informații noi care să o justifice. Dar istoria are un fel aparte de a-ți oferi surprize: documente apar uneori când te aștepți mai puțin, din arhive sau din surse neașteptate. Dacă voi găsi astfel de materiale, nu exclud să revin asupra subiectului.
În schimb, lucrez deja la un proiect nou, care merge în aceeași direcție tematică: istoria francmasoneriei din această parte a țării, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX – o poveste la fel de puțin cunoscută și, cred eu, la fel de fascinantă.
A consemnat
Doru Sicoe
