A fost Ziua Națională. La București, președintele Nicușor Dan a făcut o „baie de mulțime”, fotografiindu-se vreo două ore. „Mai mult decât a durat parada, a durat baia de mulțime”, zicea Mircea Badea la emisiunea lui. La Alba Iulia, fief al PNL, premierul Ilie Bolojan, care e și președintele PNL, a fost huiduit de zor. La o adică, Nicușor Dan recunoștea public, în aceeași zi, că o ducem mai rău decât anul trecut… Dar la Oradea, orașul unde a fost primar Bolojan și pe care-l controlează tot el în continuare, ce s-a întâmplat de 1 Decembrie? A beneficiat statuia regelui Ferdinand de onoarea cuvenită realizării României Mari?…
Dacă luați relatările din presa locală aservită, totul a fost foarte bine și foarte frumos, cum ar zice Tudor Mușatescu. Lume neașteptat de multă, gardă militară (fără fanfară!), oficialități, slujbă ortodoxă, cuvântări înflăcărate, cântece patriotice, depuneri de coroane, defilare și ciolan cu fasole… Acțiunea s-a desfășurat sub un cer plumburiu, pe un frig de 4°C care se simțeau că 2°C, ceea ce mi-a ridicat serioase semne de întrebare în legătură cu miile de oameni prezenți (se spune de 7 mii). Au venit ei doar pentru porția gratuită de ciolan cu fasole?
De la bun început trebuie să spun că, mergând spre eveniment, am observat tronând pe primărie, inclusiv pe turn, steagul roșu al Coca Cola, nu un imens tricolor românesc. Piața Unirii, cea în care au asistat la defilarea din 1919 regele Ferdinand și regina Maria, era dedicată Târgului de Crăciun, iar statuia regelui Ferdinand era profanată cu bastoane fictive de zahăr ars și alte chestii mercantile. Penibila scenă îți explica mai bine scena din Templul de la Ierusalim, cu furia lui Isus…
Când ajungeam în Piața Unirii, un loc istoric, chiar legat de Unire, cum spuneam, o poartă mare, care anunța Târgul de Crăciun, în română și maghiară, îmi anula orice sentiment național: nu-mi puteam închipui că indolența autorităților e atât de mare, că pentru ele simbolistica e o simplă hârtie igienică! Era de fapt o profanare majoră a locului, transformat într-o decadentă afacere negustorească.
Platoul din fața statuii regelui Ferdinand rămăsese cât de cât liber, dar era clar că primarul Florin Birta renunțase la ideea de a mai folosi această statuie (iubită de Bolojan), ca simbol al adorării naționale. Căsuțele cu comercianții erau în cealaltă jumătate a pieții, toate fiind dovezi ignobile ale administrației bolojeniste.
Trecând pe lângă dezolantul parc 1 Decembrie, distrus complet de „modernizarea” penelistă, am observat că oamenii devin tot mai mulți pe trotuar, semn de mare mobilizare, oarecum nefirească pe frigul acela.
Ajuns în așa-zisa Piață Mihai Viteazul din spatele Casei de Cultură a Sindicatelor, mi-am zis că am nimerit într-o îmbulzeală de mii de oameni, în care era greu să dibuiești locul ceremoniilor. Era plin de copii, de la cei mici, cu mame, tați sau bunici, la cei mai mari, veniți în număr mare de la câteva școli. Plângerile că nu văd nimic erau auzite printre ei. Câțiva tați și-au ridicat pruncii pe umeri, pentru a vedea mărețul eveniment. Organizatorul concepuse un mare țarc în fața statuii puse anul trecut pe acest platou de beton, peste „tunelurile” lui Bolojan. În țarcul care-i păzea cu grilaj metalic de mulțimea înghețată, stăteau reprezentanții „sistemului” și infima gardă, reprezentând mai multe arme și care urma să dea onorul „sistemului”. Ca să vezi ceva, trebuia să fii în primele rânduri și să ai o înălțime bună. Treptele noii catedrale ortodoxe erau un loc privilegiat, fiind ticsite de norocoși. De asemenea, blocul fostului prefect Dan Bălaș avea terasa neîngrijită de la etaj plină ochi.
Îmbulzeala, frustrarea și frigul anihila minut de minut din elanul sărbătoresc inițial. Cu toate astea, măsuța cu suveniruri tricolore Alexandrinei Chelu era sub un asediu permanent, ceea ce a necesitat și ajutorul mamei, Iuliana.
De apreciat că Alexadrina, deși devenită evreică, s-a dus mai apoi cu soțul să depună o coroană la statuia lui Mihai Viteazul, din partea Comunității Evreilor din Oradea…
A urmat partea cu enervanta slujbă ortodoxă (se putea ține în biserică…), discursurile oficiale, corul popilor și defilarea. Greu de înțeles de ce popii ortodocși confiscă acest eveniment, având în vedere că, în 1918, era o cooperare ortodoxo – greco-catolică, tipică la noi. De remarcat că ambii episcopi, Sofronie Drincec și Virgil Bercea, erau prezenți în țarcul „sistemului”.
La discursurile care au urmat, am remarcat aprigă intonare a universitarului istoric Radu Romînașu. E clar că s-a găsit un înlocuitor mai mult decât eficient pentru cel care ținea discursurile până acum, plictisitorul și compromisul Gabriel Moisa, decan al Facultății de Istorie, director al Muzeului Țării Crișurilor etc. Regățeanul Romînașu a dat o lecție de dicție și discurs bine închegat, bine articulat, care a prins publicul pe alocuri. Baiul cu acest profesor este că nu și-a făcut încă acumulările istorice necesare, fiind probabil prea ocupat cu funcția de director al catedrei de istorie a facultății (IRISPSC).
Referindu-se la unul dintre eroii Unirii, i-a zis Ion Nestor în loc de Ion Nistor. E adevărat că amândouă personajele sunt legate de istoria României, doar că Nestor era copil la Unire, în timp ce Nistor era personaj de marcă… Vorbim de același Romînașu pentru care nu există Oradea Mare în Istoria Bihorului, această mare ratare făcută în 2019, cu bani publici, de la Bolojan bineînțeles! Probabil că, până la pensie, își va fi făcut lecturile necesare și, aidoma lui David Prodan, va creea cea mai importantă parte a operei sale…
Coroanele de flori au început să fie depuse la statuie, cu aceeași incompetență prin care „sistemul” a enervat electoratul anul trecut. Niciuna din statuile orădene nu are pregătit un suport pentru aceste costisitoare coroane de flori, care sfârșesc prin a fi îngrămădite la baza statuii. Ele transmit astfel nu un mesaj de apreciere, ci unul de jenă… Dar, atâta știe și simte administrația bolojenistă!
Cele mai multe coroane au fost depuse de peneliști, pentru că ei parazitează cele mai multe instituții din Oradea și Bihor. Au fost și cei din PSD, cu firavul Mohan, flancat în continuare de compromisul Ioan Mang. Nu a lipsit nici Ioan Chivari, șeful organizației de pensionari din PSD. USR a avut o delegație neașteptat de mare, în timp ce UDMR și-a trimis un om cu o coroană, ținută oarecum în scârbă. „Sistemul” nu a învățat nimic din alegerile de anul trecut, după câte se vede… Tabăra suveranistă însă a lipsit. Nu au depus coroane AUR, SOS, POT și MRS, fiind se pare cu toții la Alba Iulia, unde au demonstrat de fapt că nu pot face casă bună împreună.
Apoi a urmat defilarea de final, desfășurată în același țarc. Trupa s-a deplasat în apendicele de lângă stația de tramvai, în timp ce „sistemul” s-a aliniat cuminte în fața statuii. După ce s-au întors în apendice, militarii au revenit cu pas de defilare și onor la dreapta prin fața „sistemului”, care primea astfel o onoare nemeritată. După asta, poporul a fost anunțat că poate merge să-și ia porția de ciolan cu fasole, plătită de Primărie. Totul s-a încadrat într-o oră jumate, la care acum se putea adăuga statul la coadă…
În scurt timp, o coadă imensă s-a format în jurul blocului lui Dan Bălaș, ciolanul cu fasole fiind primit în apropierea Poliției rutiere. Coada mergea relativ repede, dar asta însemna zeci de minute de stat la rând, ceea ce, pe frigul amintit, a făcut necesară și intervenția ambulanței.
Coada începea la șanțul cetății și venea până la ieșirea din „tunelul” rutier, vreo 200 de metri. Cineva, care fusese recent la pocăiții lui Vladimir Pustan, spunea că cei care împărțeau acolo pâine și vin, la 800 de enoriași, erau în număr de 30. Aici, la pomana „sistemului”, nu era cazul de atâta respect al omului, ajungeau trei…
Erau prezenți totuși oameni veniți de departe, mulți din județ, uni din țară sau străinătate. Cert este că „sistemul” a oferit un spectacol jalnic, în care și-a arătat în continuare incompetența și lipsa de respect pentru cetățeanul simplu și valorile lui naționale.
Că un imens tricolor românesc nu a putut fi pus pe Primărie, cedându-se în favoarea drapelului Coca Cola, spune mult despre cât de românească este administrația bolojenistă din Oradea. Statuia care tocmai că se potrivea cu evenimentul, cea a regelui Ferdinand, era chiar acum dezactivată…
Nu mai are rost să vorbim de „mândria de a fi român”, ci de rușinea de a fi orădean. La un an de la anularea alegerilor, clasa politică ne arată că nu a învățat nimic. Și-a convocat oamenii cu fermitate și amenințări, făcând apel și la școlile pe care le conduc tot ei. Au reușit să adune câteva mii de oameni, momiți cu ciolan cu fasole gratuit, mulțime care să sugereze chipurile marele suport public pentru cei aflați la putere. Și, pe ansamblu, ce au primit acești oameni? Aceeași umilință și desconsiderare, reieșite din organizarea incompetentă a evenimentului și ridicola pomană de la final…
Doru Sicoe
