Toți cei ce merg cu mașinile, vara, în concediu, în parcurg mulți kilometri de autostradă, aceia pe care și România îi dorește de multă vreme. O condiție este să plătești accesul pe calea de rulare prin puncte special amenajate, dotate corespunzător, dar având operator uman.
Nu mică ne-a fost mirarea că erau trei benzi de trecere și pe cea din mijloc nu era coadă, ci se trecea cursiv și încă cu viteză mare. Aceasta era banda pentru localnici, care au un fel de abonament și li se scanează doar numărul de la mașină și pot trece. Ne-am uitat cum un „descurcăreț”, conducând o mașină cu numărul de Bulgaria, a încercat să fenteze coada și să treacă prin culoarul destinat grecilor. Evident că au urmat o serie de manevre să se întoarcă la coadă și să-și aștepte rândul.
Stațiunea noastră, Ofrynio, este ocupată în majoritate de turiști veniți din Bulgaria, țara vecină. Vin chiar și numai în zilele de weekend, ca să profite de soare și de mare, cum fac bucureștenii în România.
Nu sunt, ca în alți ani, și turiști nemți, cu care ne întâlneam frecvent, ci doar câțiva polonezi, albanezi, cehi, chiar greci veniți în concediu și abia câțiva români. Din păcate, bulgarii scad valoarea locului, prin comportamentul lor zgomotos.
Se mănâncă pe terase, la malul mării, unde ești uneori vizitat de viespi. Cea mai spectaculoasă insectă este și cea mai zgomotoasă: cicada. Cum suntem în apropierea unei livezi de măslini, zumzetul lor specific se aude tot timpul. Oricum, asta e ceva de preferat zgomotului orașului sau al drujbelor, care „fasonează” măslini.
Majoritatea turiștilor, în speță bulgari, se distrează cu prietenii și stau seara până prea târziu, pe terase, în ciuda regulilor de liniște și a roiurilor de țânțari.
Cât mai merită Grecia? Va rămâne ea dominată de bulgari? Iată întrebări pe care ni le punem cei pățiți…
Monica Uivaroșan
