Cartea Pe urmele valahilor uitați. Despre etnogeneza românilor scrisă de istoricul și jurnalistul clujean Ionuț Țene și apărută în 2025, la Cluj-Napoca, la Casa Cărții de Știință, a ajuns și la Oradea. Ea a fost lansată vineri, 25 iulie, 2025, la Pensiunea Verde din Sânmartin, comună care s-a unit deja, în fapt, cu Oradea și care e cunoscută mai ales prin Băile Felix și 1 Mai din subordine.
Lansarea a avut loc într-un cadru intim, cu doctoranzi din București, profesori universitari și invitați. A fost o seară a Școlii de Vară a Facultății de Științe Politice a Universității din București și a Centrului de Excelență pentru Studiul Minoritățile Transfrontaliere din Oradea.
Ionuţ Ţene a susținut o prezentare a comunităţilor valahe din Slovacia, Cehia şi Polonia, un subiect deosebit de interesant, mai ales că acele străvechi comunități sunt aproape necunoscute publicului românesc. Cartea publicată pe această temă este o contribuție esențială la cunoașterea minorităților românești din vestul montan al României. Cum au ajuns românii în Ucraina Subcarpatică, Slovacia, Polonia și Cehia e un subiect de dezbatere de tot mai mare interes pentru publicul de la noi. „Autostrada Carpaților”, folosită din vremuri străvechi, pare a fi o explicație, dacă luăm în considerare că suntem la bază un neam de păstori, care-și duceau turmele, peste munți și văi, din Balcani până în Cehia.
Totodată, să nu uităm și de populația romanizată pomenită de Gesta Hungarorum pentru toată întinderea panonică, la venirea ungurilor în zonă.
Ionuț Țene spune că a lucrat la acest volum vreme de un an, cartea fiind rodul anilor anteriori de drumuri externe, cunoaștere și cercetare a comunităților respective. El a relatat și despre scrierile uitate ale celor care s-au mai ocupat de acest subiect și care azi sunt aproape necunoscute. Profesorul de Drept și autorul Ștefan Herchi, din Oradea, a amintit și contribuția orădeană la acest subiect. E vorba de deplasarea și documentarea realizată în Cehia de doctorul în Istorie Constantin Demeter, împreună cu doi colegi fotografi, beneficiarii unei burse a Băncii Naționale a României. Demeter și-a prezentat atunci munca în cadrul Clubului de Istorie din Oradea, dar și într-un volum bogat ilustrat. Iată deci că avem două cărți recente despre românii noștri uitați din vest, minorități pentru care conducea politică de la București nu a făcut mai nimic. Buna relație cu Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, pe care autorul a precizat-o, este deja o cheie a rezolvării problemei. Faptul că doctoranzilor din capitală li se expune acest subiect, este o altă cheie, care trebuie salutată.
Cartea lui Ionuț Țene nu se referă cu predilecție la subiectul amintit, ci se concentrează pe o nouă abordare a etnogenezei românilor. Ea acordă un larg spațiu românilor din Balcani (Grecia, Serbia, Croația, Bulgaria, Kosovo), vorbind inclusiv de cei din Letonia, Lituania, Silezia, Crimeea, Caucaz, Asia Mică și Peninsula Sinai. „Deși apreciază corect faptul că spațiul carpato-danubiano-pontic a fost epicentrul etnogenezei, generator al României actuale, autorul acordă deliberat mai multă atenție teritoriilor populate de români exterioare acestuia și care astăzi sunt în afara statului național” – spune prof. univ. dr. Ioan Drăgan în „Cuvânt înainte”. Cuvântul „corect” e nefericit ales pentru un subiect atât de sensibil cum e etnogeneza românească, petrecută zice-se pe teritoriul actualei Românii. Ionuț Țene propune, plin de entuziasm, un spațiu mult mai larg, după cum rezultă din cuprins. Trebuie precizat că autorul este un „continuatist” daco-roman, adică un conservator care vehiculează încă depășitul concept de „romanii populare” al lui N. Iorga, pe care-l extinde pe oriunde poate. Din păcate, autorul nu ține cont deloc de două apariții recente: De-a dacii și romanii de Dan Alexe (Humanitas, 2024) și Istoria limbii române de Dan Ungureanu (Cartier, 2024), neluate în considerare nici măcar la „Bibliografie selectivă”, de la final. Sunt cărți remarcabile, non-continuatiste, la care letargicul mediu academic românesc nu a putut da măcar o singură replică.
Dacă autorul se gândește cumva la o viitoare carieră academică, în „sistem” adică, unde nu sunt admiși decât „continuatiști”, atunci să zicem că înțelegem orientarea cărții. Ca jurnalist însă, să nu ții cont de ultimele apariții despre subiect, e de neiertat.
Pentru cele 296 de pagini alb-negru, pe hârtie de calitate, dar fără măcar o imagine, prețul de 100 de lei apare totuși ca pipărat.
De subliniat și lansarea celeilalte cărți din seara amintită: Ordine, congregații și institute ale Bisericii Romano-Catolice de Ștefan Herchi. Este o contribuție deosebită la cunoașterea bisericii catolice și organizării ei, de care Oradea este legată în mod fundamental, chiar de la nașterea ei.
Discuțiile care au urmat prezentărilor, au făcut apoi deliciul publicului, ele prelungindu-se până la căderea nopții.
Doru Sicoe
