Un adevărat mister se construise în jurul schimbării denumirii orașului Oradea, care, la un moment dat în istorie, a devenit Oradea Mare. Desigur, în limbile germană, latină și maghiară și abia mai târziu în română. Cea mai răspândită explicație era cea cu privire la unificarea orașului din 1850-1860, când autoritatea imperială austriacă, în urma înfrângerii periculoasei revoluții maghiare din 1848-1849, și-a permis o politică de impunere, inclusiv la Oradea. Atunci cică, grație unificării administrative hotărâte de austrieci, numele orașului a fost adaptat noii situații, devenind Oradea Mare. Și, cum până înainte de Primul Război Mondial, nu se scrisese o istorie temeinică a orașului, după 1919 ștafeta cade în sarcina românilor, al căror stat îngloba acum și Oradea Mare.
Cel care impune varianta denumirii Oradea Mare legată de unificarea administrativă din 1850-60, este profesorul greco-catolic Petre Dejeu, în volumul Monografia municipiului Oradea și județului Bihor. Volumul I. Aşezămintele culturale din municipiul Oradea şi Judeţul Bihor, apărut la Oradea, în 1926.
Teza a devenit populară și printre români și printre maghiari, pentru că nu exista o lucrare anterioară maghiară care să fi lămurit clar acest lucru.
Realitatea este însă că hărțile mai vechi de 1850, chiar din 1700 sau 1600 au deja pe ele denumirea „Oradea Mare”, în germană, latină, italiană, franceză, maghiară ș.a. Și atunci cum rămâne cu unificarea impusă de austrieci între 1850-60? E clar că nu această unificare sub un singur primar a fost evenimentul redenumirii, ci unul mai vechi. Chiar mult mai vechi! Dar cât de vechi?
Cum spuneam, există hărți care au preluat noua denumire chiar după 1600, adică după Mihai Viteazul. Și, culmea, chiar avem documente cu noua denumire din vremea lui Mihai Viteazul! Asta nu înseamnă că schimbarea denumirii s-a făcut cu referire la faptele lui Mihai Viteazul, chiar dacă domnul valahilor trece prin Oradea, unde și înnoptează, în Cetate.
Mihai era deja renumit în Europa, dar nu avea vreo influență asupra Oradiei, care, în românește era deja „Oradiia”, după ce fusese multă vreme „Orade”. Mihai trecea printr-un oraș devastat de turci cu asediul din 1598, care își zicea deja Oradea Mare, dar în germană, sub forma „Gros Waradein” și, probabil, în maghiară, „Nagy Várad”. Denumirea ungurească va fi folosită mai târziu, pe măsură ce Reforma Protestantă impune limba maghiară ca limbă literară și limbă de cancelarie.
Dar care să fi fost cauza care a provocat această schimbare de denumire? A avut la bază o creștere teritorială, a fost doar o dimensiune culturală, a existat o unificare mai veche decât cea din 1850-1860? Istoricii români și maghiari s-au întrecut în a presupune tot felul de variante, despre unificarea din anul 1557 vorbindu-se însă cel mai puțin. Da, a existat o unificare sub un singur jude (primar) cu mult înainte de cea de după revoluția pașoptistă. Ea a putut fi realizată grație triumfului Reformei asupra Bisericii Catolice, în urma unui război civil la Oradea. A fost o confruntare crâncenă între catolici și reformați, cu primii refugiați în Cetate. După ce episcopul catolic Zabardi Mátyás (de origine croată) a murit în luptă, în 1556, apărătorii s-au fanatizat și au rezistat asediului reformaților până anul următor. Pentru că a fost un război maghiaro-maghiar, episodul a fost ascuns „sub preș” de istoriografia maghiară, marcată de naționalismul secolelor XIX și XX. Prin urmare, unificarea administrativă de după încheierea ostilităților și izgonirea catolicilor din oraș, e un fapt mai puțin cunoscut. Tentant e să folosim rețeta inițială, cea pentru 1850-60 și să spunem că unificarea din 1557 a adus cu sine modificarea numelui în Oradea Mare! Unificarea administrativă putea atrage după sine o schimbare de nume, pentru a marca un nou început în istoria orașului, unul reformat! Doar că nu există niciun document care să ateste asta în deceniile imediat următoare. Dimpotrivă, documentele folosesc în continuare denumirea simplă a orașului!
Și atunci care să fi fost momentul istoric care a impus noul nume? Un indiciu important, vechi, sunt două gravuri cu Oradea, tipărite amândouă după 1600, dar reprezentând orașul de dinainte de 1600. Ele sunt considerate primele imagini ale Oradiei și au o valoare inestimabilă pentru istoria lui. În primul rând, ele conțin noua denumire de Oradea Mare, sub forma germană: „Gros Waradein” și „Gros Wardein”. A doua este forma germană corectă, ea fiind atestată – ca Wardein – pe prima hartă a Ungariei, cea numită a lui Lazarus, tipărită în 1528.
A doua formă este însă cea corectată, ea apărând în 1617, deși desenul gravurii fusese făcut în 1597, de flamandul Georg Hoefnagel. Din explicația imaginii din stânga-jos, observăm că sunt precizate ambele denumiri, sub forma „Varadinum vulgo Gros Wardein”, adică „Oradea, popular Oradea Mare”, în latină și germană.
Deci denumirea compusă era cea populară, cea folosită de public, cea care se impusese în uzul comunității, adică denumirea care contează!
Inițial, în gravura înfățișând asediul turcesc, din 1598, apare doar forma „Gros Waradein”, adică una contaminată cu Várad-ul maghiar, care va fi preluată pe mai multe hărți de epocă. Gravura asta o găsim într-un volum apărut în 1602, dar oare denumirea exista și înainte de data asta?
Răspunsul a venit relativ recent, în 2021, subsemnatul găsind documentul doveditor, cu anul 1598 pe el. Forma este „Gros Waradein” și apare ca primul nume de pe coperta unei broșuri germane care populariza eroica rezistență a Oradiei în fața asediului turcesc din 1598, precum și faptele de arme ale lui Mihai Viteazul, de la Dunăre.
Broșura apare într-o ediție a doua în 1599, cu aceeași denumire nouă, compusă, a orașului.
Deci, actul de naștere al Oradiei Mari este în 1598 și este dat de eroica și sângeroasa rezistență a apărătorilor celor două cetăți, conduși de generalul austriac Melchior Freiherr von Rödern, cel care va muri la doar 45 de ani, în 1600. Existența celor două cetăți, cea veche, interioară (kis vár, cetatea mică) și cea nouă, în stea, care o îngloba pe cealaltă (nagy vár, cetatea mare) a avut o mare însemnătate în schimbarea denumirii.
S-a dovedit că păstrarea cetății vechi până la terminarea celei noi a fost o decizie excelentă, care a salvat Oradea de o cucerire aproape sigură. Pentru Europa și Sfântul Imperiu Roman (Imperiul German), Oradea devenise Mare pentru gloria imensă obținută în fața grandiosului asediu turcesc. Armatele otomane iată că începeau să piardă în fața celor germane, care vor deveni tot mai puternice de acum încolo! Deci gloria nesperată și cetatea cea mare au dat noul nume al orașului, nume care s-a impus prin popularitate, după cum se consemnează chiar pe gravura lui Georg (Joris) Hoefnagel.
