Ilie Ilașcu, basarabeanul condamnat la moarte de rușii de la Tiraspol, pentru că a susținut unirea Republicii Moldova cu România, a murit la vârsta de 73 de ani. Vestea a fost dată de familie în seara zilei de luni, 17 noiembrie, pe pagina de Facebook a eroului. A fostul deținut politic al regimului nerecunoscut de la Tiraspol, a fost deputat în Parlamentul de la Chișinău și senator român în Parlamentul României.
„Cu profundă durere în suflet, anunțăm stingerea din viață a celui care a fost pentru noi pilon de demnitate, curaj si iubire – soț, tată, bunic, prieten ILIE ILAŞCU – un om a cărui verticalitate nu a putut fi niciodată clintită. Pentru familie și pentru toți cei care l-au cunoscut, Ilie Ilașcu rămâne o amintire luminoasă, un om care a iubit sincer, a luptat cu demnitate, un patriot adevărat. Moștenirea lui rămâne în inimile noastre, ca o lecție de curaj și demnitate rar întâlnită”, se arată în mesaj.
Eroul va fi condus pe ultimul drum joi, 20 noiembrie, la București, acolo unde era stabilit de mai mulți ani.
,,Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați la capela bisericii Sfânta Sofia din Calea Floreasca nr. 216, începând de marti, data de 18.11.2025 orele 14.00 pana joi, data de 20.11.2025. Vă mulțumim pentru fiecare rugăciune, gând bun și clipă de sprijin. Lumina lui rămâne vie prin cei pe care i-a iubit și prin toți cei care nu îl vor uita”, se arată în aceeași postare de pe internet.
Cine a fost Ilie Ilașcu
Născut la data de 30 iulie 1952, în comuna Taxobeni din raionul Făleşti al Republicii Moldova, Ilaşcu a absolvit Facultatea de Studii Economice din cadrul Universităţii Agricole din Chişinău. Acesta a fost căsătorit şi a avut două fiice. El a lucrat ca economist – şef al Institutului de Cercetare „Dnestr” din Tiraspol.
Ilaşcu a devenit cunoscut pentru opoziţia sa faţă de politica Partidului Comunist din Republica Moldova, cu privire la limba moldovenească, pentru susţinerea utilizării scriptului latin şi pentru recunoaşterea identităţii moldo-române.
Oponenţii săi l-au poreclit „extremistul şef” în locul „economistului şef”. În ianuarie 1989, Ilaşcu a fost unul dintre fondatorii unei asociaţii moldoveneşti la Tiraspol. La data de 9 iulie 1989, acesta a fost arestat pentru prima dată, fiind ulterior eliberat cu scuze după câteva zile. De asemenea, în 1989 a fost demis din funcţie, dar a reuşit să-şi recâştige poziţia după ce a apelat la procuratură.
La 5 septembrie 1989, când a vorbit la o întâlnire la Tiraspol în favoarea legilor lingvistice adoptate de Parlamentul Republicii Moldova, a fost luat de poliţişti, care trebuiau să-l protejeze de mulţimea de oponenţi politici. Începând cu anul 1989, Ilaşcu a fost preşedintele filialei din Tiraspol al Frontului Popular Moldovenesc, care a susţinut unirea Republicii Moldova cu România.
Mărturia jurnalistului TV Gheorghe Mârzencu
„Am fost împreună, din primele momente ale Mișcării Naționale – la Tiraspol și Bender, în confruntări cu gardiștii, apoi și în Găgăuzia.
Primul interviu l-a dat la Varnița, la 20 mai 1990, transmis seara, într-un amplu reportaj, la programul informativ al TVM (pe atunci, se mai numea „Chișinău”).
Mi-a spus, că dimineața, la gara din Tiraspol, au fost atacați de gardiști. Dar cu grupul său au reușit să urce în tren și să ajungă la miting.
Am plecat imediat să caut gardiștii, împreună cu cameramanul Valeriu Galețchi. I-am găsit la marginea Parcanilor – trei autocare bâcșite cu nămile militare din Armata 14.
Dar ne-au atacat și pe noi! Am filmat cu camera ascunsă – a fost prima filmare pe ascuns în istoria jurnalisticii RM, pe care am transmis-o seara în programul informativ.
S-a datorat întâlnirii cu el, cu Ilie Ilașcu.
Dumnezeu să-l ierte!”
Condamnarea la moarte
Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S., fiind acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism.
La data de 9 decembrie 1993, așa-numitele autorități din Transistria l-a găsit pe Ilie Ilaşcu vinovat de o serie de infracţiuni aflate în Codul Penal al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, inclusiv incitarea la săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii „naţionale”, organizarea de activităţi în scopul comiterii de infracţiuni periculoase împotriva „statului”, asasinarea unui reprezentant al „statului” cu scopul de a răspândi teroarea, crimă cu premeditare, distrugerea deliberată a proprietăţii altcuiva şi utilizarea ilegală sau neautorizată a muniţiilor sau a explozivilor.
Multe din activitățile sale politice de la Tiraspol și îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc. Însă despre unele se cunoaște foarte puțin doar din sursele militare rusești, că Ilașcu și unitatea sa specială luptând în spatele frontului a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria contra moldovenilor.
Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, în timp ce ceilalţi trei membri ai grupului Ilaşcu au fost condamnaţi la muncă silnică timp de perioade cuprinse între 12 şi 15 ani. Ei nu au avut dreptul la recurs.
În timpul procesului, inculpaţii au fost ţinuţi în cuşti de fier armat, fiind consideraţi „extrem de periculoşi”. Această decizie a fost contestată de diferite organizaţii internaţionale pentru drepturile omului care s-au îndoit de corectitudinea procesului şi au susţinut că au fost urmăriţi penal numai pentru că au fost membri ai filialei Tiraspol a Frontului Popular Moldovenesc, un partid care a susţinut unirea cu România. Timp de ani de zile, Ilaşcu a fost ţinut la izolare fără acces la asistenţă medicală sau familie.
Cât timp a fost închis într-o închisoare din Transnistria, Ilaşcu a fost ales de două ori pentru Parlamentul Republicii Moldova pe listele Frontului Popular Creştin Democrat, în alegerile din 1994 şi 1998. În octombrie 2000, el a primit cetăţenia română, după care a renunţat la cetăţenia moldovenească.
Politician român în pușcărie
În acelaşi an, a fost ales în Senatul României pentru Partidul România Mare, reprezentând judeţul Bacău. Fiind reales în anul 2004, Ilaşcu a fost membru al Senatului până în anul 2008.
Ca urmare a presiunilor venite din partea organizaţiilor ce apărau drepturile omului, la data de 5 mai 2001, Ilie Ilaşcu a fost eliberat din închisoare. Alexandru Leşco a fost eliberat la 2 iunie 2004, Andrei Ivanţoc la 2 iunie 2007, iar Tudor Petro Popa la 4 iunie 2007.
Autorităţile ruse au negat încă de la început că ar fi avut vreo implicare în arestarea şi condamnarea grupului Ilaşcu. Curtea Europeană a Dreptului Omului a condamnat însă Rusia, la plata către Ilie Ilaşcu a sumei de 187.000 de euro.
