În goana noastră de fiecare zi suntem adeseori tentați să evităm lucrurile care nu ne plac, care ne îndurerează, care ne provoacă stres sau cine știe ce stare neplăcută.
Vreau să vă împărtășesc cum l-am cunoscut pe părintele Sorin Crăciun, un om care mi-a luminat viața și m-a ajutat să trec peste momentele grele ale existenței mele. Vă povestesc toate acestea în speranța că mulți veți rezona cu mine și vă veți aminti de ajutorul primit de la oameni providențiali.
Era în 2008, când cu greu făceam față provocărilor de tot felul, boala mamei mele se agravase, eu lucram, alergam pe la medici, umblam după medicamente greu de găsit, o duceam la consultații la spital, uneori chemam salvarea. Aveam nevoie de sprijin, dar nu știam unde să-l găsesc. Multe familii care se confruntă cu o boală grea au nevoie de ajutor nu numai de medicamente sau femeie la îngrijire.
În acest context, am căutat un sprijin spiritual, pentru mama, dar în timp, s-a dovedit că eu am fost cea care a beneficiat de ajutor, mai mulți ani, din partea unui preot greco-catolic, care a venit lunar în casa noastră acordându-i mamei tot ajutorul de care avea nevoie, până în ultima zi a vieții sale.
La un an de zile după aceste evenimente, soțul meu s-a îmbolnăvit grav și a plecat la cele veșnice. Nu eram capabilă să procesez ce mi se întâmplă și nici nu am mulțumit în vreun fel special pentru tot sprijinul primit. Azi însă conștientizez că fără grija și sfaturile părintelui nu știu ce se alegea de mine.
Omenia sa, bunele intenții, bunătatea arătate celor cu nevoi speciale, bolnavilor pe care îi asistă, familiilor pe care le păstorește, ne fac beneficiarii calităților sale de preot dăruit cu har. Ne vorbește simplu despre cum putem să nu pierdem calea cea bună, să nu ne pierdem pe noi, să ne păstrăm mintea și sufletele curate, să nu cădem în tentația unui misticism exagerat, să păstrăm un echilibru între viața noastră laică și cea sufletească.
Îndemnul său la o viață echilibrată și în armonie cu credința strămoșească, adresat de la amvon, duminică de duminică, găsește teren fertil în sufletele ascultătorilor. Da, e vorba de ascultători, toți cei care la Radio Maria l-am urmărit cu dedicare pentru felul cum ne trimitea gânduri de bine și îndemnuri, ne explica semnificația unor pilde din Biblie legând totul de viața din societatea de azi.
E ceva neobișnuit să ai de-a face cu un om care a pornit în viață ca inginer, dar a ajuns preot. Descoperirea vocației sale la anii tinereții ne face pe noi beneficiarii harului pe care îl are în a vindeca suflete, ne face să observăm că în jurul nostru sunt mulți care se confruntă cu probleme, iar atitudinea noastră, urmând exemplul preotului Sorin Crăciun, să devină mai atentă și cu adevărat creștinească.
Dragostea față de semenii noștri aflați pe pat de spital, uneori în camerele de la urgență sau de la reanimare, îl aduc pe acest om la ore neobișnuite la muncă, dar nu s-a plâns niciodată de menirea ce i-a dat-o Dumnezeu, de felul cum își folosește „talantul”.
Cu smerenie și cu credință, observ cum aduce mângâiere celor aflați în ghearele morții sau au nevoie de asistență duhovnicească în ultimele clipe ale existenței lor. Tot așa este chemat de urgență pentru a da Sfântul Botez unui copil aflat în pericol în primele ceasuri ale vieții sale. Aceste lucruri sunt deosebite și deseori l-am auzit povestind în biserică de îndrumarea spirituală pentru tinerii aflați în dificultate, e vorba de consilierea duhovnicească în comunitățile de elevi cu probleme. Darul de a îmbina severitatea normelor cu o delicată înțelegere a sufletului omenesc, de a reuși să dai chiar un sfat plin de bunătate, cu un cuvânt plin de umor, mi se pare rar și prețios.
În predicile și rugăciunile ținute în Biserica Sfântul Gheorghe sunt mereu amintiți cei care se ocupă de îngrijirea bolnavilor și este locul în care, fără tăgadă, se mulțumește pentru redobândirea sănătății.
Marți, 1 iulie, după Slujba Sântului Maslu, credincioșii i-au cântat părintelui La mulți ani. Acesta a fost un modest, dar cald omagiu adus muncii sale neobosite din spital și din biserică, a multelor învățăminte pe care a încercat mereu să ni le transmită, a orelor de sacrificiu a vieții personale în slujba semenilor săi, cu puterea dată de Bunul Dumnezeu.
Suntem datori să mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem, pentru liniște, pace și armonie, pentru sănătate și înțelegere în familiile noastre și în comunitatea în care trăim, să încercăm să ne facem și noi datoria urmând exemplul unui astfel de Om.
Monica Uivaroșan
