Te cuprinde mirarea, în zilele noastre, ca un român, un conațional de-al nostru, să performeze într-un domeniu. Nu e vorba de campionul mondial David Popovici, ci de altcineva, din altă „echipă”, cel care a alergat „pe cărările dintre rânduri” pentru a fi Number One!
În afară de cunoscutul Mircea Cărtărescu, în ultimul deceniu, un anume Igor Bergler a făcut tot posibilul să cucerească piața de carte de la noi, după ce inițial a cochetat cu filmul și publicitatea.
Acest lucru el l-a pus la cale în primul rând scriind un prim roman, cu un titlu adecvat publicului nostru: Biblia pierdută. Cartea a beneficiat de un marketing făcut cu peste 20.000 de euro, publicitate care i s-a făcut cu multă cunoaștere, autorul fiind pregătit în domeniul economic și cu un doctorat în naratologie!
Să începem cu începutul. Igor Bergler s-a născut la Reșița în1970, dar a trăit la Timișoara, dat fiind că tatăl său era profesor de sport și a antrenat pentru o perioadă lotul de gimnastică al României. E important de știut asta, pentru că l-a educat pentru performanță, pentru succes, indiferent care ar fi fost domeniul ales. Nu avea bunici la țară, dar familia i-a oferit vacanțe de vară minunate, în cantonament cu echipa, la munte sau la mare. Așa se face că Igor a practicat rugby, gimnastica, baschet, ping-pong și cam tot ce practica și tatăl său. Dar nu era doar un părinte care se străduia ca fiul lor să devină cineva, să fie competitiv, ci și mama sa, profesoară, absolventă de filologie, care îl îndruma, îl supraveghea și îl punea la treabă. Așa se face că, în timp ce alții învățau tainele abecedarului, Igor sublinia în cărțile citite subiectul și predicatul din propoziție, cu creion roșu și albastru. Asta l-a făcut un puști cam dificil cu dascălii săi, deseori părinții fiind atenționați pentru obrăzniciile sale. Copilul creștea cu idoli, care erau din lumea filmelor de capă și spadă, pe care le vedea grație tatălui său. A văzut de sute de ori „Zorro” și nu pierdea ocazia de a revedea, chiar le vârsta maturității, filmele cu Alain Delon. Era influența franceză specifică anilor de după vizita lui de Gaulle la Ceaușescu, în 1968.
Sunt cu totul surprinzătoare relatările sale despre aventurile avute în adolescență, de încercarea de a fugi în Italia și de a urma acolo o carieră în cinematografie. Este în stare chiar să treacă la catolicism, sub mirajul unei burse de studii catolice, să fie botezat de un preot catolic, urcat pe un scăunel, pentru a-și îndeplini misiunea de a salva un „suflet”. Noroc însă că își dă seama că și în Italia, pentru a deveni regizor de film, trebuie urmați niște pași în carieră și, după câteva luni dormite prin parcuri, revine în țară și se înscrie la o facultate tehnică. În vremea lui Ceaușescu, nu puteai deveni regizor decât urmând la seral a doua facultate, indiferent care era prima licență pe care o aveai.
„Igor Bergler a studiat, în perioada 1991–1995, regie de film la Universitatea Ecologică Bucureşti, iar, între 1993–1997, comunicaţii audiovizuale, la Academia de Teatru şi Film Bucureşti. Are în palmares şapte scurtmetraje, două mediumetraje şi două lungmetraje, în calitate de regizor şi scenarist. A fost, de asemenea, redactor şi realizator de emisiuni”. În interviurile pe care le-a dat nu a ascuns nimic din ceea ce interesa publicul cu privire la radiografia unui succes. Cu o cultură enciclopedică, destul de rară în zilele noastre, un admirator al lui Umberto Eco, vorbitor de mai multe limbi străine, cu o mamă sârboaică, dar bun și la științele exacte, reușește să ajungă regizor de film și să-și pună numele pe mai multe pelicule românești. La 45 de ani, cariera de succes pe care o avea începe să se împlinească prin terminarea primului său roman. Nu acceptă că ar fi un autor prolific, deși cele nouă cărți de succes apărute în ultimul deceniu altceva spun despre el, dar e clar că cititorii săi sunt oameni care descoperă fiecare ceva deosebit în cărțile sale, ceva care-i interesează.
Impresionant este cum povestește momentul când se hotărăște să scrie ceva ce va rupe gura târgului, ceva care să devină bestseller nu numai în România. Un prieten chiar îi spune, că așa o idee trăsnită sigur va deveni realitate. Specialist în marketing, cursuri ținute în diferite universități din lume, naratolog, își face un plan să atace cele mai cunoscute figuri din istoria omenirii, dar să fie legate cumva și de istoria noastră. Isus, Vlad Țepeș, Sherlock Holmes sunt celebri, cunoscuți, dar pentru primul roman îl alege pe voievodul român Vlad Țepeș, notoriu în toată lumea din cauza povestirilor cu Dracula. Da, de aici până în America Latină, s-a auzit de acest personaj, acum și datorită romanului lui Igor Bergler, tradus în spaniolă și difuzat în 38 de țări! Se pare că nu e vorba doar de construcția unui roman de aventuri, istoric sau thriller, ci are elemente care să te țină cu sufletul la gură, urmăriri, acțiune în locuri diferite pe glob, cunoscute de autor, mistere și intrigi palpitante, ceea ce place cititorului, care nu poate lăsa cartea din mână. După multe refuzuri, autorul a găsit o „fereastră” deschisă la editura RAO, iar reprezentantul ei, care a semnat contractul de editare într-o zi de duminică, a citit cele peste 600 de pagini în mai puțin de o zi! Nu e vorba aici de noroc, deși e necesar și acesta, ci de pricepere, că doar își dăduse doctoratul în naratologie, adică știa toate etapele prin care trebuie să treacă o povestire pentru a ajunge la inima cititorului. Despre această carte, Ovidiu Enculescu a spus „că speră să aducă tuturor ceea ce îşi doresc: vânzări pentru editură şi notorietate pentru autor. Totodată, directorul general al grupului editorial RAO a menţionat că, în momentul în care Igor Bergler i-a propus să-i publice cartea, i-a spus că nu-l interesează, în mod deosebit, piaţa românească, ci publicul din America, Franţa, Germania”.
Pentru a susţine această afirmaţie, Igor Bergler a precizat că a scris această carte cu un plan clar în cap: „Am ambiţia dementă (…) să fie primul roman, scris în România, care să ajungă bestseller în New York Times”. Articolul de presă, apărut în 2015, în care autorul făcea această afirmație, a devenit realitate peste câțiva ani, când cu 800 de puncte de difuzare în România, a atins vânzări de 300.000 de exemplare. Impresionant nu este că s-a vândut, ci chiar a fost citită de oameni din diferite medii sociale, care mărturisesc că nu mai citiseră de mult, sau de loc, iar cartea asta i-a făcut curioși, dornici să-și reia obiceiul cititului. Poate va scăpat informația că la noi în țară se citește prea puțin și nu există interes pentru lectură, ca în alte țări europene…
Autorul ține legătura cu publicul cititor din România pe Facebook, își respectă cititorii și îi apreciază pentru consecvența lor de a cumpăra în continuare cărțile pe care le scrie an de an. „Nu e un roman istoric, e un thriller care se întâmplă astăzi, nu se întâmplă în trecut, are niște referinţe foarte clare la istorie şi unele sunt destul de aprofundate şi interesante. E toată povestea asta cu Vlad Ţepeş prezentată altfel decât aţi văzut-o vreodată până acum”, a spus autorul, precizând că documentarea a durat aproximativ opt luni, iar scrierea propriu-zisă a cărţii a început pe 3 octombrie 2014 şi s-a terminat patru luni mai târziu. Vorbește despre procesul de creație, ca de o perioadă de carantină, când este mai puțin atent la ce se întâmplă în jurul său, stă într-un hol de hotel cu laptopul în brațe, nu-l distrage nici zgomotul, nici lumea care trece pe acolo, urmărind în minte personajele și acțiunile din romanul la care lucrează. Așa se face că a fost în locații diferite din lumea largă, nu cu degetul pe hartă, ci în mod real, în locurile unde se mișcă eroii săi.
„În România, lipseşte scriitorul care să lase publicul să se simtă bine. Scriitorul vrea să scrie greu, în general, în România. Nu există scriitorul ăsta profesionist care să fie iubit, să se vândă bine, să scrie lucruri interesante sau sunt foarte rari”, a mai spus Igor Bergler.
Dincolo de considerentele pur comerciale, măsurabile prin numărul de cărți vândute în raport cu populația adultă a unei țări, se impune să discutăm puțin despre tematica aleasă, despre scrisul pur și simplu al unui om priceput la vorbe și care dorește să fie citit și înțeles. El ne spune clar că în epoca asta nu mai contează criticii literari, că nu ei impun o carte pe piață și asta s-a schimbat peste tot în lume, nu numai în România. Criticul de artă Pavel Șușară a spus, într-un interviu acordat Agerpres, că volumul „nu este o carte care flatează literatura de consum, literatura care cultivă misterele de budoar, misterele de frizerie, de cabinet de coafură, așa cum a făcut Dan Brown, de pildă. N-are nici o legătură cu Dan Brown, dimpotrivă, cartea lui este o formă de a destructura tipul acesta de literatură de rețetă”. Deducem de aici că nu e vorba de un roman ieftin, scris la comandă sau alcătuit după rețete de succes internaționale. Cum în România succesul se măsoară în bani, vă asigur că această carte, care face parte acum dintr-un ciclu de romane, a adus satisfacție investitorilor care au pus banii jos la cererea scriitorului pentru a putea plăti promovarea! În 2018 știrile vin din Spania, unde editura Ediciones B, parte a celui mai mare concern editorial din lume, Penguin-Random House, a achiziţionat drepturile de traducere în limba spaniolă şi de distribuţie în următoarele ţări: Spania, Mexic, Chile, Columbia, Argentina, Paraguay, Uruguay, Venezuala, Peru, Ecuador, Bolivia, Costa Rica şi Panama. Vi se pare bizar că susțin că popularitatea acestor cărți ne face pe noi să ne simțim bine, ne face să ne putem gândi iar că unul de-al nostru a reușit în lupta cu prejudecata, că dacă suntem o țară mică, putem totuși avea și noi un scriitor care are milioane de cititori?
Suntem câștigați și în ceea ce privește promovarea limbii române, tot mai mulți deschizând o carte pentru a se delecta cu o poveste savuroasă despre un prinț român din epoca Renașterii…
„Igor Bergler, dincolo de succesul de piață, dar și asta spune foarte multe, este unul dintre cei mai năprasnici scriitori din literatura noastră contemporană, iar cartea lui, deși localizată, aparent, este prima pe care o știu eu care se adresează prin tipul de imaginar, prin stil, prin structurile culturale și ideatice pe care la include, ca o păpușă rusească, unui cititor care a parcurs totul, de la fragmentele babiloniene și până la teoria multiuniversurilor. E o carte de o complexitate uluitoare. O mare narație despletită la nesfârșit”, susține Pavel Șușară.
Citind cărțile scrise de Igor Bergler vă asigur că nu veți sta cu nasul în DEX, ci veți fi cu senzația că asistați la o aventură, o călătorie cu trenul, care începe de la Sighișoara spre Praga. Pe autor îl vedem deja campion al vânzărilor de carte în România și pe noi, cititorii lui, niște câștigători la alergatul printre litere…
Monica Uivaroșan
