18+ Acest semn bine cunoscut este pus să vă atenționez că nu sunt lucruri banale și nu sunt pentru cei mici, care își bagă căștile în urechi și nu vor să audă ce se întâmplă în jurul lor. Dar nu au, totuși, nicio interdicție în a citi volumul despre care vă voi povesti.
Nela Doina Dejeu a scris la persoana întâia o carte pentru sufletul ei, dar, zic eu, ceva ce vrea să ne trezească sentimente și nostalgii, să ne facă să fim alături de personajele sale, chiar după ce am terminat lectura. Dacă ea ar fi fost o scriitoare de peste ocean, cu o bună promovare, ați fi auzit deja de cartea orădencei și ar fi primit măcar o ofertă pentru un scenariu de film… Asta e rețeta de succes americană pentru Sanda Brown, Nora Roberts, Julia Quinn, Lisa Kleypas, Sylvia Day și lista ar putea continua. Dar noi suntem pe plaiurile mioritice, unde amorul pur este tabu ca subiect de conversație și tratat cu grijă și de literatura noastră cea cu puternice influențe comuniste sau de natură religioasă.
Așa că nu vorbim de o carte cât de cât cunoscută, ci de una care trezește doar curiozitatea aceea legată la cap cu năframă, ori poate peste ochi, să nu ne sperie atâta curaj la cineva care a încălcat câteva tabuuri ca să ne facă părtași la un love story de toată frumusețea.
Povestea ei este din Oradea, cu orădeni care au trăit toată viața aici, au învățat și au crescut, au muncit și au iubit, au evoluat și au dat naștere la familii cu copii și au devenit eroii unor memorii de dragoste, a căror timp acoperă mai bine de cincizeci de ani. „Povestea noastră de la Prippie la Einstein” este o carte de 166 de pagini, tipărită pe cheltuială proprie, apărută în 2025, la Editura Celestium din Oradea și care nu s-a vândut prin librării sau chioșcuri.
Nela Dejeu a folosit porecle cunoscute, din filme vechi, care erau odată baza educației în dragoste a unei întregi generații: Jennifer și Oliver sunt pe coperta cărții, adică actorii din drama Love Story, Ali MacGraw și Ryan O’Neal.
Nu voi devoala povestea, ci voi comenta-o pe ici pe colo, ca să vă fac curioși să citiți (eventual de la bibliotecă!), să pătrundeți în laboratorul de creație al scriitoarei, simplu, fără complicații, ca să vă simțiți ca și când ați fi în povestea voastră proprie, cum bine știți că se întâmplă cu cărțile bune, care trezesc în noi amintiri, nostalgii sau chiar dureri de mult uitate, și evident, nu mă refer la cele reumatice…
Eroii cărții sunt la început două suflete tinere și neexperimentate, liceeni la Gojdu, care își duc iubirea până la o logodnă cu inele de argint, la Biserica cu Lună, dar în anii ce urmează, ajung pe la casele lor, fiecare căsătorit cu altcineva… Trec anii și devin din nou liberi, ea divorțată, el văduv, iar sentimentele îi găsesc din nou și flacăra se reaprinde.
Referințele folosite sunt din epoca romantică a literaturii engleze, de care unii dintre noi am auzit la școală, dacă chiar nu ați citit „La răscruce de vânturi” de Emily Brönte, unde Heathcliff este un făt-frumos ceva mai sălbatic, în mod clar nefericit, lovit de soartă până și în dragoste. Așa, punând porecle personajului în diferite etape ale relației sale cu eroina noastră, ne dăm seama că, după perioada romantică, vine una în care e numit Preppie, adică de nerecunoscut, un boboc, iar spre final el va ajunge chiar Einstein, alunecos de deștept ce e!
Sigur că nu am terminat numele folosite, ba vă puteți pune mintea la contribuție să inventați și voi, pentru iubiții voștri, câte ceva exotic și romantic, că tot la Pădurar ajungem, adică o ființă de pe plaiurile noastre, fără atâtea sofisticări și doar cu „vorbele” la el, cum sunt și cei pe care ocazional i-ați cunoscut de-a lungul vieții.
În parte, decorul vă este cunoscut, bătrânul liceu Gojdu, gara din Oradea sau cea din Timișoara, orașe studențești pentru protagoniștii poveștii, puncte de reper pentru noi. Cu reperele temporare m-am descurcat tot așa, din aproape în aproape, de la scrisori romantice din studenție și până la schimb de mesaje online, dovedind că și cei trecuți prin viață folosesc internetul să lege ori să dezlege relații.
Intriga nu are zmei sau părinți băgăreți, ci lucruri simple, adică pur și simplu neînțelegeri dintre îndrăgostiți, schimbări de planuri, perspective diferite asupra relației și de aici nu e decât un pas la suferințe care se întind pe mai bine de cincizeci de ani și poate mai mult…
Zice-se că prima iubire nu se uită niciodată, dar să nu-i uităm că sunt cuvinte din bătrâni care se referă și la supa reîncălzită… Acum, fiecare după cum îi este felul, unii mai răbdători, iar alții mai focoși, dar dacă nu iese bine, degeaba te duci la astrologi și ghicitori, că nimeni nu știe mai bine decât tine ce vrei, ce așteptări ai, sau ce piedici.
Aș fi dorit să vă spun o poveste ca în filmele americane, cu happy end, dar vă amintesc că noi suntem aici, lângă Carpați, crescuți mai degrabă cu povestea Mioriței, care nu se termină chiar bine…
Durerea unei neîmpliniri în dragoste îți poate strica toată viața, dar depinde de tine ce atitudine iei, cum te repui pe picioare și ce decizi că meriți tu de la viață.
Nu cred că cei necopți încă, vor înțelege cum că și la vârste mature poți suferi rău din dragoste. Asta așa, ca idee, că doar știm cu toții că tânăra generație nu mai așteaptă prea mult ca să-și înceapă viața sexuală și nu pot pricepe ce este cu tânărul Werther al lui Goethe…
Nela Dejeu a arătat că poate fi scriitoare și pentru asta o felicit!
Indiferent de vârsta din buletin, o parte din noi rămâne neschimbată, tocmai partea care nu se vede: sufletul. Vă rog să meditați la ce a fost mai rău pentru voi, durerile de dinți sau cele din dragoste, când vă lăsați purtați de imaginație, plăsmuiați închipuiri și erați siguri că totul era așa cum ați „desenat” voi. Trezirea din vis nu e niciodată plăcută, dar nu putem umbla mereu cu inima la butonieră și nici lua în râs suferința cuiva care a avut ghinion să nu se poată desprinde din poveste. Este o istorie neterminată, al cărei final încă nu a fost scris, dar vi-l puteți închipui voi sau vă veți pune pe scris, la rândul vostru, adăugând o nouă carte la cele prea puține care se publică acum la noi, în Oradea.
Monica Uivaroșan
