Probabil ați aflat că cel mai bine plătit istoric din România este la Oradea. Nu îi știți niciun bestseller pentru că nu are. La 55 de ani, Gabriel-Florin Moisa are așa multe salarii încât ne întrebăm dacă mai apucă să și doarmă cu atâtea ore de „muncă”…
Știm că e în fruntea Facultății de Istorie (IRISPSC), conduce Muzeul Țării Crișurilor, este și la Școala Doctorală de Istorie din Oradea, predă și la UBB Cluj, plus e indemnizat și de Academia Oamenilor de Știință. După câte se lăuda chiar el prietenilor, făcea și discursuri pentru inegalabilul Ilie Bolojan! Individul bagă în buzunar, lunar, peste 500 de milioane de lei net, adică 10.000 de euro. În declarația de avere nu i-a trecut nici pe jumătate, deși mulțimea de case, apartamente, terenuri și mașini ar trebuit să dea de gândit… Nu cunoaștem alt istoric la fel de bine plătit în toată România, deși colegul, prietenul și complicele lui, penelistul Sorin Șipoș, prorectorul Universității din Oradea, îi suflă puternic în ceafă. Să precizăm că Moisa se afla deja, în 2021, pe lista lui Liviu Alexa a celor mai bine plătiți universitari din țară, cu aproape 200 de milioane de lei pe lună (20.000 lei), pe anul precedent. La Oradea conducea clasamentul, pe atunci, Adrian Hatos, devenit și senator PNL în 2020, cu intervenția personală a lui Ilie Bolojan…
Gabriel Moisa este un apropiat al lui Ilie Bolojan, acesta garantându-i funcția din fruntea Muzeului Țării Crișurilor, instituție subordonată Consiliului Județean. Inițial, președintele CJ Bihor Ilie Bolojan l-a pus ca interimar, deși conducea deja Facultatea de Istorie, din 2020. „Decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Oradea şi, totodată, muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor, Gabriel Moisa a fost numit de Ilie Bolojan manager interimar al complexului muzeal” – anunța, în august 2021, Bihoreanul, ziarul de suflet al lui Bolojan. Apoi, după ce și-a confirmat obediența absolută, Bolojan i-a regizat un concurs la care a candidat singur, desigur. Ca șef plin, Moisa și l-a angajat apoi pe prietenul universitar Sorin Domițian Șipoș și la Muzeu (îl avea angajat și la Facultatea de Istorie), pe o funcție făcută special pentru CV-ul respectivului, într-o perioadă când cică Muzeul nu putea angaja pe nimeni…
Această angajare nerușinată a fost însă cheia salvării celor cinci istorici dați afară cu doi ani în urmă, cărora, deși câștigaseră procesul, Moisa le refuza reangajarea. Argumentul lui Moisa că nu se mai pot face angajări, nu a mai contat în fața judecătorului, după angajarea lui Șipoș.
Doar așa au putut fi reangajați respectivii, după ce Moisa i-a mai ținut pe tușă un an, și date apoi cu greu și salariile restante stabilite de Justiție. Inițial, Moisa a făcut presiuni asupra respectivilor ca să renunțe la despăgubirea salarială în schimbul reangajării. Nu au cedat. La fel, i-a amenințat cu o nouă dare afară dacă vor mai sta de vorbă cu mine, inamicul cel mai critic al slugilor bolojeniste. După cum constatați, mi-au spus…
Scandalul busturilor cu personalitățile istoriei neamului
Nu am scris acest material pentru a demonstra mediocritatea lui Moisa, care e una evidentă de multă vreme. Din păcate „marele” istoric a luat-o și pe calea minciunii și escrocheriei, pentru a-și spori cariera. Un aport major în cariera lui l-a avut istoricul „patriot” Mihai Drecin, fiu de nomenclaturist comunist, deputat PUNR și senator PRM. Nu numai că l-a introdus pe Moisa la Facultatea de Istorie din Oradea, dar l-a făcut și membru al Academiei Oamenilor de Știință. În schimb, Moisa face tot posibilul să-l bage pe Drecin coautor la cărțile regizate de el, doar-doar l-or ajuta pe Drecin să intre în măreața Academie Română. De precizat că Mihai Drecin, într-o carieră întreagă, a produs doar o singură carte, Banca Albina din Sibiu (1982), care e teza lui de doctorat…
În noiembrie 2024, la Universitatea din Oradea, Moisa mințea în public că nu știe unde sunt busturile personajelor naționale, aduse de la sediul celălalt, de la Palatul Baroc. Mințea și că nu ar fi vreo 20, ci numai 8. Arunca tot neajunsul pe seama fostului director, Aurel Chiriac, care nu mai putea lămuri situația deoarece avusese un accident vascular cerebral…
În aceeași zi, 27 de busturi erau descoperite de subsemnatul și trei membri ai Clubului de Istorie, ascunse într-o nișă din spatele actualului Muzeu al Țării Crișurilor! Un scandal care i-a zdruncinat poziția lui Bolojan la București, deoarece această escrocherie antinațională avea girul lui. Aduse de la vechiul sediu în vremea primarului Ilie Bolojan, busturilor le-a fost refuzat dreptul la expunere publică, într-o perioadă când același Bolojan umplea Oradea de statui care țin de istoria ungurilor. Mai mult, busturile istoriei românilor au fost lăsate pradă degradării, anunțându-se mai apoi, în săptămânalul Bihoreanul, că vor fi chiar casate… Iată deci valoarea de istoric român a acestei catastrofe numite Gabriel Moisa.
Scandalul biroului lui Sextil Pușcariu
Adept al minciunii, rețetă preluată de la profesorii lui comuniști de la Cluj, Moisa nu se sfiește s-o folosească de câte ori poate. Nu cu mult timp în urmă, un afiș vânturat publicului de Moisa anunța un eveniment misterios. Cică o „piesă de excepție intrată recent în colecția Muzeului Țării Crișurilor” urma să fie expusă publicului în 17 septembrie, în Cetate. Nu se spunea nimic despre ce obiect excepțional ar fi vorba. Cu toții am rămas mirați, pentru că instituțiile culturale serioase nu fac asemenea artificii de promovare.
Cel care a devoalat secretul a fost ziarul nostru, oradeabihor.ro, care v-a spus că e vorba de un banal birou și care nu e deloc recent la Muzeu, unde zăcea de mulți ani. Așa cum urma să se constate din fotografii, biroul respectiv, care aparținuse marelui patriot Sextil Pușcariu, ajunsese însă într-o avansată stare de degradare, având și el soarta busturilor amintite.
Biroul a fost donat de dna Mariana Casian, din Oradea, în perfectă stare, în urmă cu mai bine de 10 ani! Directorul de tristă amintire Aurel Seriogea Chiriac, după nume și tată un exponent al bolșevismului, deci un anti Sextil Pușcariu, l-a preluat de formă și l-a aruncat în beci. Așa se face că din măsuța cu pricina s-a ales praful. După o vreme, dna Casian a întrebat de ce nu este expus obiectul donat, neprimind un răspuns mulțumitor. El era deja crunt degradat, în beci…
Ca să se spele cumva mizerabila faptă a lui Chiriac, aflat în recidivă, dar care-l făcuse totuși muzeograf pe Moisa, în anii ’90, s-a pus la cale toată tărășenia de acum, cu mare cheltuială. În plus, s-a conceput și o operațiune psihologică asupra donatoarei, căreia i s-a cerut să-și țină gura, să nu dea detalii cuiva despre biroul cu pricina și să-și prezinte la control discursul pe care avea să-l citească la eveniment! Doar că Moisa și josnicii lui acoliți nu știau că noi știm deja demult povestea, ceea ce a și transpărut din articolul Monicăi Uivaroșan, care a scris despre acest subiect, stricând surpriza lansării.
Evenimentul a avut loc la data stabilită, dna Casian fiind însă șocată de ce a găsit. Afirmațiile restauratorului și pozele care-i arătau ce a ajuns, în 10 ani, biroul donat sub domnia lui Chiriac, i-au întors stomacul pe dos: „nu pot fi de acord, cum se spune în popor, «să faci un bine, dar să ieși rău»”.
Așa că, a doua zi după eveniment, unde-și ținuse gura, la insistențele cotidianului Crișana, donatoarea a recunoscut toată escrocheria care i-a fost înscenată:
„Am donat bătrânul birou, vechi de peste 100 de ani, în urmă cu 10 ani, dar nicidecum, atunci, nu era în starea de degradare atât de avansată și plin de praf și mucegai, cum a afirmat restauratorul, pentru că, dacă ar fi fost așa, m-aș fi jenat să-l donez oricui, dar cu atât mai mult unui muzeu. Nu puțini erau cei care l-au văzut înainte de a-l dona”, afirmă doamna Casian, care s-a găsit astfel pusă într-o situație „atât de jenantă și neadevărată, ca și cum l-aș fi donat eu în starea de murdărie, în care a afirmat, că a găsit biroul. Regret cele întâmplate și îmi pare rău că trebuie să intervin deoarece m-am simțit jignită”, încheie doamna Casian.
Felicit pe Daniel Man de la Crișana pentru că nu a înmormântat acest subiect, cum au făcut colegii lui de la Bihoreanul. Acestora chiar le răspunsese dna Casian la întrebarea când a fost donat biroul de fapt, deci știau prea bine de escrocherie, dar au preferat s-o ascundă, pentru a nu-l deranja pe Bolojan și mafia lui. Pentru că „partidele sunt niște mafii, niște rețele clientelare”, cum spunea recent Stelian Tănase. Și, în Bihor, Ilie Bolojan a reușit să înstăpânească rețeau lui!
Gabriel Moisa este unul dintre „oamenii lui Bolojan”, un sinecurist cum nu se poate mai evident, creat de acel om de la care se așteaptă acum să salveze națiunea. Cât dezmăț, câtă ipocrizie!
Doru Sicoe
