Ne mișcăm altfel decât în romanul lui Jules Verne — cu siguranță mai rapid și cu alte scopuri decât acela de a înconjura Pământul în 80 de zile!
Vacanța a fost un prilej de a compara drumurile, natura și evenimentele din locurile pe care le-am străbătut.
Unele lucruri mi-au atras atenția și aș dori să le împărtășesc cu voi. Seceta cu care ne confruntăm în toate țările balcanice și nu numai, are niște indicatori stabiliți de Observatorul european Copernicus privind trei parametri: precipitații, umiditatea la sol și starea vegetației. Conform AFP, preluată de Agerpres, România are 51,9%, Bulgaria 52%, Ungaria 63%, Serbia 68% situație ce ne postează în zona de alertă. Cele trei niveluri de supraveghere a secetei fiind: monitorizare, avertizare și alertă.
Fenomenul secetei aduce prejudicii vieții oamenilor, afectând mai ales cultivatorii de legume și fructe, provoacă incendii spontane de vegetație.
Mare mi-a fost mirarea când am ajuns într-o zonă aridă din Grecia, zona continentală, și am observat că nu existau restricții privind folosirea apei: oamenii udau grădinile, spălau mașinile și trotuarele. Situația este diferită în zonele care se alimentau cu apă din Râul Nestos, la granița cu Bulgaria, care a oprit apa pentru folosință proprie, încălcând tratatele dintre cele două țări. Conflictul ne atrage atenția asupra nevoii de a gospodări resursele cât mai chibzuit, mai ales în situația de alertă în care se găsesc aceste țări. Scăderea dramatică a apei din lacurile Serbiei a dus la oprirea unor activități de agrement, a celor de turism, în zonele respective. Fermierii au fost afectați de lipsa prelungită a precipitațiilor, cele trei valuri de căldură extremă prin care a trecut Serbia a pus în pericol producția de zmeură, țara fiind principalul furnizor pe piața europeană.
Seceta cu care România se confruntă de ceva vreme a determinat autoritățile să ia tot felul de măsuri, deloc populare.
Am remarcat grija pentru agricultură, legumicultură și viticultură în toate cele trei țări: Grecia, Macedonia de Nord și Serbia.
Am văzut solarii acoperite cu folie pe kilometri întregi, irigații la culturile de porumb cu pompe în funcțiune — atât în Grecia, cât și în țările non UE: Macedonia și Serbia.
Toate țările prin care am trecut, la dus și la întors, se confruntau cu incendii de pădure în desfășurare. Nu înțeleg de ce nu se modifică supravegherea și legislația în acest domeniu.
Am văzut terenuri pârjolite în apropierea autostrăzilor, în toate cele trei țări, și echipe de pompieri în misiune, inclusiv cu elicoptere, pentru stingerea focului.
Suntem diferiți, dar avem multe probleme comune. Drumurile sunt bine dezvoltate, cu multe autostrăzi, însă taxarea variază: se plătește o dată 15 euro în Serbia, sau pe porțiuni, ca în Macedonia și Grecia.
Vămile sunt la fel de aglomerate ca în alți ani — am stat la coadă și peste 75 de minute. Te-ai fi așteptat ca intrarea noastră în spațiul Schengen să fluidizeze traficul, dar, cum am ales un traseu care trece prin două țări din afara Uniunii Europene – Serbia și Macedonia – aproape că nu am simțit această facilitate în economia de timp.
Am făcut haz între noi când am fost întrebați de țigări, alcool și ulei, ca în alte vremuri, la vama sârbă.
Un aspect demn de semnalat mi s-a părut construirea, în Serbia, a unor garduri simple de protecție, la distanță de autostradă, pentru a împiedica animalele sălbatice să ajungă pe carosabil. Nu am văzut cadavre de animale pe șosea, spre deosebire de celelalte țări — semn că și cu mijloace mai ieftine poți proteja viața necuvântătoarelor.
Un astfel de drum te determină să faci comparații și să-ți vină idei: oare de ce nu s-ar face asta și la noi?
Din loc în loc, pentru că nu există benzinării mari ca la noi, sârbii au amenajat popasuri cu toalete ecologice, alimentate cu energie electrică de la baterii.
Am intrat în țară pe la punctul de trecere a frontierei Foeni. Ultimii zeci de kilometri prin Serbia erau pustii; nu se anunța apropierea de România; în micile localități prin care treceam, toate denumirile erau în limba sârbă. Un lucru pozitiv a fost calitatea asfaltului proaspăt refăcut între Podina și Foeni.
Se confruntă Europa de Sud-Est cu o situație deosebită? Lipsa prelungită a precipitațiilor, căldura excesivă a adus schimbări de peisaj, dar impune luarea unor măsuri coerente, a unor politici cât mai atent gândite în ceea ce privește protecția mediului și folosirea în comun a resurselor pentru a nu periclita siguranța alimentară sau dezastre de tipul deșertificării unor zone agricole cândva roditoare.
La final, nu putem să nu ne întrebăm: era mai bine să mergem în Grecia prin Bulgaria, să avem parte numai de spațiul Schengen? Noi am pornit din Timișoara, e adevărat, iar ocolul nu ne-ar fi avantajat. Pentru ceilalți, aflați mai la est, nici nu este altă soluție mai la-ndemână…
Monica Uivaroșan
