Am răspuns chemării celor de la Muzeul Orașului Oradea de a participa la vernisarea unui obiect „secret” de patrimoniu, miercuri 17 septembrie, la ora 12. Vestea a fost trimisă presei cu precizarea că vom avea o surpriză, adică nu au precizat despre ce ar fi vorba, lucru neobișnuit pentru o instituție serioasă…
Sala era plină și am recunoscut printre participanți pe însuși directorul Muzeului Țării Crișurilor, prof. univ. dr. Gabriel Moisa – foarte atent cu donatoarea – precum și muzeografi și angajați ai muzeului, care sigur știau despre ce era vorba. Totuși, au acoperit obiectul cu o pânză, ce a fost scoasă după ce publicul, care stătea în picioare, în cerc, în jurul anunțatei „surprize” s-a adunat să poată fotografia „minunea”.
Donatoarea acestui obiect, care a aparținut lui Sextil Pușcariu – un celebru intelectual din perioada interbelică, primul rector al Universității clujene după alipirea Transilvaniei la România, filolog și lingvist de renume, membru al Academiei Române dinainte de Primul Război Mondial, fondator al Muzeului Limbii Române – dna dr. Mariana Casian a fost invitată să prezinte publicului biroul.
Dânsa, care este o bună cunoscătoare a istoriei, a făcut o amănunțită prezentare a primului proprietar al acestui obiect, care sigur are peste o sută de ani, dar a făcut și o mărturisire că nu era încă născută în vremea când el a ajuns în casa familiei sale. Tânăra pereche, lt. col Virgil Enătescu și soția sa Aurora, l-au primit cadou de nuntă de la profesorul universitar Valeriu Bologa, nepotul lui Sextil Pușcariu, de care ei erau apropiați și li s-a spus că a aparținut acestuia. Părinții doamnei doctor au avut grijă de birou, el fiind de la început ca o valoare sentimentală pentru cei care și-au petrecut adolescența tocindu-și coatele și învățând la el, cu folos, primii fiind Aurora și Virgil, urmați de copiii lor Virgil și Mariana, apoi de Radu și Sanda, toți ajungând doctori.
Biroul, asupra căruia s-au intervenit cam mult de restaurator, este unul obișnuit pentru acele timpuri, cu picioare fasonate din lemn de paltin, dar cu furnir de nuc, din câte știu. A fost restaurat printr-o muncă de cinci luni, așa cum a precizat Atilla Precub. Din cauza uzurii sale, a necesitat o laborioasă muncă de restaurare, fiind lăcuit și tratat împotriva insectelor și a bolilor lemnului; supus la climatizare pentru a evita ondularea suprafețelor. Au fost refăcute total raftul și secretairul ce îl împodobea, cât și postavul de pe masa de lucru. Toți au sărit să facă poze, de îndată ce cei trei vorbitori și-au terminat expunerile. Am aflat lucruri noi despre restaurare, despre istoria unor obiecte fără viață, dar care te trimit la călătoria în timp a unor generații de oameni din mai multe familii care au studiat la acest birou.
Așa reușești să comunici cu înaintașii, chiar văzând o simplă masă, pusă pe un podium în muzeu. Oricum, senzația de tunel a timpului s-a crea și prin decorul sălii de expunere care avea toate însemnele recognoscibile ale epocii comuniste. Noi eram cam patruzeci de persoane, într-o clasă cu bănci pentru copii, aranjată ca pe vremuri.
Sextil Pușcariu a fost omul care a refuzat oferta regelui Mihai de a se salva de teroarea comunistă împreună cu familia regală, care a părăsit România în decembrie 1947. S-a stins din viață câteva luni mai târziu, în mai 1948.
Mi-au atras atenția planșele din sala de expoziție, care arătau stadiul de degradare al obiectului și până la restaurarea lui deplină, un stadiu care nu corespundea cu obiectul din momentul donării… Trebuie să știți că au trecut zece ani până ce biroul a fost gata să-și întâlnească publicul, după cum a mărturisit donatoarea unor ziariști.
Actul de bunăvoință făcută de doctorița Casian către muzeu, s-ar traduce ca o ofrandă adusă celor care au mers înaintea noastră, ca o pledoarie pentru continuitatea ideii de românism, de respect pentru cei care au ridicat România modernă, au întregit la Cluj ideea de neam și limbă română.
Dna doctor Casian își face datoria pe plan cultural nu numai printr-un speech ținut la ocazii, ci cu o asiduă muncă de creator de frumos, de artist în adevăratul sens al cuvântului. Ea tocmai are în pregătire o expoziție personală care va fi vernisată la Biserica greco-catolică Bunavestire, din Baia Mare, sâmbătă 20 septembrie, cu tablouri din mărgelușe.
Monica Uivaroșan
