Interviu cu fostul prefect Dan Bălaș
L-am cunoscut pe Dan Bălaș ca prefect de Bihor, în perioada cederistă, de după 1996. Atunci l-am tratat critic, inclusiv la TV, în virtutea conflictului dintre el și Nistor Bădiceanu, președintele PNȚCD Bihor. Cu toate acestea, peste ani, după ieșirea din politică, am descoperit un alt fel de Dan Bălaș, un inginer cu unele încercări de mic capitalist, un om al cărții, cu o solidă cultură și o putere de analiză demnă de respect. Tatăl i-a fost medic, iar mama profesoară de limba română. În ciuda implicării țărăniste, el a fost și a rămas bun prieten cu Ioan Chivari, vechi om de stânga. Nefiind actualmente membru de partid, credem că opinia lui Dan Bălaș despre orașul și județul călcate de Bolojan este una demnă de luat în considerare.
– Cum arată Oradea după 17 ani de Bolojan?
– Pentru început, trebuie să menționez că în perioada 2013-2015 am avut o serie de procese cu Primăria Municipiului Oradea. Aceste procese au fost câștigate de prietenul și avocatul meu Marius Popoviciu! Miza acestor procese a fost impozitarea abuzivă a unui mic teren proprietatea familiei mele. PMO se încăpățâna să-l încadreze ca teren cu curți și construcții, deși nu existau nici curți și, cu atât mai puțin, construcții! Desigur, totul pe lângă înscrisurile din cartea funciară! Unii ar spune fals în acte, fiindcă una era pe teren și altceva în scriptele PMO. Am încercat să dialoghez; nu am avut cu cine și atunci am recurs la procese, din fericire câștigate. Fericire pentru mine și nerușinare din partea edililor de atunci!
Acum trei ani, aproximativ, soția mea a fost efectiv agresată și amenințată, acasă fiind, de doi indivizi de la poliția locală duhnind a bere, care, fără să se prezinte, i-au cerut să se legitimeze și, fiindcă au fost refuzați, au amendat-o. Iarăși procese, iarăși câștig, dar pe timpul, nervii și banii noștri!
Nu doream ca aceste lucruri să fie publice, oricum au fost la timpul lor semipublice, dar cred că e mai bine să le știți, pentru a fi indulgent cu posibilul subiectivism al opiniilor mele! Dar, ceea ce susțin, argumentez!
Oradea acum nu arată prea grozav, în opinia mea. 17 ani e mult, iar dacă nu există opoziție, orașul resimte asta!
De ce nu arată grozav? Luați parcurile: 1 Decembrie, fostul 23 August, devastat, deșertificat, murdar! Îmi aduc aminte de acest parc din anii ’60-’70, plin cu flori, curat, îngrijit! Ce avem acum e o caricatură hidoasă a celui de atunci! Există scuza cu vijelia, dar de ce în parcul Episcopiei Romano-Catolice nu a fost vijelie?… Apoi, iarba pârjolită, deși Crișul e la câțiva pași! Efectiv, e o bătaie de joc!
Centrul e mai îngrijit, dar nu e suficient! Dar, în centru, apropo, avem frumoasa vegetație, din anii trecuți, acum drujbuită, inflație de statui și, cu tot respectul pentru personajele reprezetate ca monumente, în Europa nu există așa ceva. Piața și statuia! La Madrid am văzut totuși, într-o piață, o adăugire stângistă: pe lângă statuia veche, a fost adăugat și Garcia Llorca, dar totuși sunt două, nu nouă! Și într-o singură piață! La noi, e aproape una pe metrul pătrat!
Totuși, nu există numai centrul istoric! Se pot amplasa statui și în Velența, Ioșia, Nufărul sau Rogerius!
Așa, centrul arată cam țopizat!
Plus că înălțarea Pieții Unirii cam cu jumătate de metru, în urma turnării unui plafon de fier-beton, dă o perspectivă arhitecturală greșită. Or nu așa a fost proiectată de Rimanóczy! Apropo de acest mare arhitect, și statuia lui mi se pare nefericit amplasată, gen bifă, hai s-o facem și pe asta, cred că se impunea o soluție mai bună.
Scriind, îmi amintesc că, totuși, în Spania, la Marbella, am văzut mai multe statui, dar erau făcute de Salvador Dali și mi s-a explicat că era și un fel de investiție făcută de localitate, lucru care greu se poate spune despre statuile orădene!
Parcă toate acțiunile astea cu statui ar fi afacerile cuiva. Nu știu dacă e așa, dar așa pare! În schimb, alte statui stau în murdărie și nepuse în valoare, după cum a dezvăluit presa!
Dar, revin la parcuri: Bălcescu în pioneze, Petőfi masacrat, Brătianu a intrat și el sub drujbă…
Îmi aduc aminte de parcul Petőfi din anii ’60: trandafiri pe spaliere, bazinul cu apă și broscuțele testoase care încântau copiii de atunci. Efectiv SF, comparat cu prezentul!
Parcurile deci merg spre dezastru; pe caniculă sunt puține oaze de verdeață în oraș. Starea drumurilor e foarte proastă, gropile domină pe șoselele secundare!
Sunt orașe unde, înainte de perioada fondurilor europene, cvasitotalitatea străzilor erau deja asfaltate, de exemplu Târgu-Mureșul cu dl primar de atunci, Dorin Florea! Deci, alții au putut și fără fonduri din afară, doar printr-o organizare eficientă. Dar trebuie să menționez că dl. Dorin Florea avea în spate o carieră profesională serioasă, era medic chirurg, nu politruc. Performase profesional, și funcția administrativă a venit oarecum firesc.
Dar, dacă vorbim de firesc, foarte nefiresc mi se pare vestitul CET pe gaz! Tot e bine că nu ni se aduce agentul termic de la Borș sau, de ce nu, din Ungaria…
În Europa, există centrale termice de cvartal, de bloc etc. Vă dați seama cât se pierde cu transportul? Cât s-a cheltuit cu tot felul de reabilitări de conducte? Avem gigacaloria scumpissimă, printre cele mai mari din țară! Comparați cât se plătește în Satu Mare, Baia Mare, Zălau și alte orașe din zonă! În acele orașe există gaz, la noi mai puțin, așa că noi, orădenii, suntem defavorizați!
Pe lângă absența gazului, trebuie să ținem cont și de potențialul geotermal al zonei noastre, nepus din păcate în valoare! E mai comod să accesezi fonduri europene pentru tuneluri și rotonde, dar opinia mea e că problema gazului și geotermalismul ar fi fost mult mai utile! Aș mai adăuga că tendința în Europa e de renunțare la tuneluri care, în timp, devin refugii prntru drogați și infractori! Plus, murdăria! În Roma și Como există șosele suprapuse! Am văzut așa ceva și la Tokio! Oradea e mai spre stalinism, cu tunele, CET și poliție locală. Nu pot să uit când două persoane s-au prezentat la mine acasă cu o hârtie dubioasă! Două persoane plătite din banii noștri să îți aducă o scrisorică! Era mai simplu prin Poșta Română, dar vorbim de eficiență… Când o vom și constata, mai discutăm!
Din păcate, aceste găinarii sunt tipice pentru administrația locală!
Totuși, cel mai regretabil este lipsa unui proiect de oraș! Ilustrativ e marea parcare „subacvatică” din centru. În Europa se caută limitarea accesului auto în centrele istorice, iar la noi e invers. În mod normal, parcările ar trebui să fie la o distanță de 1-2 km de centru, îți lași acolo mașina și continui pe jos sau cu transportul public. Dar pentru asta ar trebui gândit european! La noi, șoferii sunt cei încurajați, nu pietonii. De exemplu, la semaforul de la fostul parc 23 August, un pieton are doar 10 secunde pentru a traversa, în timp ce mașinile beneficiază de un minut! Ce face un invalid, cineva cu un copil mic în carucior sau cu dificultate la mers, nu interesează autoritățile! Trist! Nu știi în viață ce te așteaptă! Poate mâine… Dar, nu doresc răul cuiva, ci corectarea! Însă aceste neajunsuri te cam descalifică dpdv al civilizației!
Fără să am nostalgii comuniste, prin ’75 arhitecții Primăriei au pregătit o machetă, cred că la fostul magazin Mercur, despre cum va fi zona centrală peste 5 ani, adică în 1980! Dezbatere publică, cu tot acel ceaușism! Unele lucruri bune pot fi păstrate. E bine să fim pragmatici! Să ne bucurăm de ceea ce avem, fiindcă de ceea ce nu avem, e mai greu și mai costisitor!
Asta e valabil și pentru stadionul de fotbal, pentru grădina zoologică și alte idei de cheltuire a banului public!
Cred că ar fi mult mai indicată o anvelopare a blocurilor pe bani europeni, fiindcă ar mai cruța din banii noștri, iar situația de acum, cu un singur bloc anvelopat, cel de la sediul PNL, ar putea fi jenantă…
De asemenea, nepotrivită cu ideologia liberală și cu ideea de protejare a proprietății, mi se pare și demolarea de case în bună stare, pentru a face în locul lor parcări! Legal, dar imoral! S-ar putea spune că dacă un liberal se implică în astfel de activități, e un impostor! Ideea ca alții să se sacrifice, e cam bolșevică. Dar, dacă totuși trebuie să o facă, în primul rând sacrificiul decidenților ar fi binevenit. Exemple personale!
Ca idee, la noi e multă publicitate, iar dacă aceasta e din bani publici, valamy problema! Desigur, avem ceva bretele de centură, dar e cam puțin! Mergând la Satu Mare, vedem că și Careiul și Satu Mare au șosele de centură, iar dacă mergem spre est, Clujul are ceva, Turda, Alba Iulia, Sibiul, Vâlcea, Piteștiul au și ele, deci despre ce vorbim? În fond, trebuie ținut cont de perioada în care trăim, de oportunitățile pe care le avem și de sarcinile de serviciu ale celor pe care îi plătim!
Și, apropo de cei pe care îi plătim, să nu uităm de captura de peste 35 de milioane de euro falși tipăriți la Oradea, de alunecarea Dealului Ciuperca, de incendiul Palatului Episcopal Greco-Catolic și de incendierea halei din Piața Cetate! Uitate, mușamalizate? Noi, orădenii mai ɓătrâni, le ținem minte!
Cum să arate Oradea când banii sunt cheltuiți fără eficiență?
Exemplu: se investește în Piața Ocska veche de lângă abator, se fac mese, se amenajează chioșcuri, alei, pe scurt toată lumea mulțumită și vânzătorii și căutătorii de chilipiruri, dar după foarte puțin timp, vreo doi ani, se demolează, desigur tot pe banii noștri, ca să se facă loc pentru construirea unei săli a sporturilor, deși mai exista una!
Se vede lipsa evidentă de viziune, proiect sau cum vreți să-i spuneți! Bani aruncați, dar cineva câștigă! Sau chiar mai mulți… Noi, plătitorii de biruri, pierdem!
Un alt aspect: monopolul RER-ului. Nu am nimic personal cu firma, nu cunosc acționariatul, dar PMO pare un fel de purtător de cuvânt al acestei companii! Ideea e că, într-o economie liberă, există concurență, în majoritatea orașelor europene există mai multe firme de salubritate, la Wroclav, fostul Breslau, există trei firme și ai de unde alege, iar fără concurență, prețurile merg în sus. E o lipsă crasă de liberalism zic eu și, daca administrația mai e și penelistă, se poate vorbi de impostură!
– Ce a dorit de fapt Bolojan când a trecut în fruntea Consiliului Județean Bihor?
– Bănuiesc că dorința de putere, de parvenire! Îmi aduc aminte de promisiunile făcute de el cu aeroportul, demisia în 6 luni etc. Ca să dau un răspuns cât de cât, ar trebui să știu ce face și ce produce Air Oradea, parcă așa se numea marea companie pe bani publici. Costuri, ceva?
Nu știu ce rost a avut înființarea muzeului orașului anii trecuți; un muzeu cam fără exponate, dar cu șefime cu salarii aferente! Interesant că numitul muzeu și-a urmat șeful mare la consiliu! Am vizitat muzeul după întoarcerea dintr-o excursie la Madrid! Vă spun că un anticar madrilen are în prăvalie exponate mai multe și mai interesante decât instituția sus-amintită! De exemplu, săbii din diferite epoci, telefoane de pe vremea lui Bell, căști militare etc. Multe și mărunte! Concluzionez: în opinia mea este setea de putere!
– În unele dintre interviurile lui mai vechi, Bolojan a recunoscut handicapul de a nu cunoaște o limbă străină. Credeți că aceasta a fost unul dintre motivele principale care i-au anulat curajul de a se înscrie în cursa prezidențială?
– Am auzit că numitul nu cunoaște limbi străine, dar nu știu dacă e real. Sunt cazuri și cazuri! Sunt oameni care nu vor să se știe cât și ce cunosc! Dacă totuși e adevărat, atunci e un mare handicap! Acum engleza e la putere, dar ca și colaborator al unor firme italiene și franceze am observat că, în general europenii preferă să le vorbești limba, chiar dacă o faci mai prost. Doar cu engleza ești considerat mai limitat, un om inferior! Dacă nici engleza nu știi, atunci ești calificat mult mai jos!
– Ca prefect ați fost auzit vorbind impecabil franceza. Aveți habar și de engleză. Cât de greu este să înveți o limbă străină și ce valoare poți avea în fața partenerilor străini dacă nu știi vorbi engleza?
– Desigur, nu e foarte ușor sau la îndemână să înveți o limbă străină, altfel toți am fi poligloți. Dar, în lumea noastră, dacă nu cunoști măcar engleza, ești un limitat! Legat de orice traducere, „traduttore tradittore”! Informațiile traduse ajung la necunoscător filtrate și, place nu place, necunoscătorul e o persoană mai dependentă…
Dar, contactul personal are enorm de suferit, iar engleza e efectiv un minim.
Mi s-a întâmplat să am interlocutori care au observat că nu le vorbeam bine limba, dar și dacă te mâcâi, câcâi etc. insistau, te ajutau, scoteau din tine cuvintele cu cleștele, dar în final reușeam să ne înțelegem și deveneam mai apropiați. Nu trebuie să fii mare cunoscător, dar trebuie să nu ai complexe, fiindcă ajungi la blocaje! De asemenea, prezența unui trsnslator poate fi interpretată pe lângă vulnerabilitate și ca o lipsă de sinceritate. Deci, nu-i prea bine!
Mai e și altă interpretare dacă decidenții nu sunt în stare să lege o discuție într-o limbă de circulație: promovare aiuristică a cadrelor și, implicit, politica de personal proastă, plus blamarea comunității: „tocmai pe ignorantul ăsta l-au găsit?” Parcă Aneta Spornic se fudulea că a ajuns ministru fără să știe limbi străine… Deci, un fel de precedent există, așa că să nu ne mirăm!
– În acest moment, Bolojan pune mâna complet pe PNL. El a mai condus totuși acest partid, ca secretar general, până în 2016. Va reuși el acum să-l salveze, după ce a fost adus la un procent incredibil de mic pentru un partid aflat la guvernare?
– Legat de PNL, nu știu în ce măsură acest partid este chiar liberal. Nu sunt un cunoscător calificat al acestui partid, dar din mass-media aflu că mulți dintre cei cu funcții în administrație, sunt… cu funcții! Fără un trecut profesional, clar abonați la servicii la stat, bougetari, cum le zic eu! Asta cam estompează identitatea acestui partid. Faptul că pentru partide se dau bani de la buget, nu e nici moral și nici normal, numai că la noi este legal! Atunci când se pune problema gestionării unor bani creați și munciți de alții, apar tot felul de indivizi, ca muștele atrase de anumite substanțe și lucrurile pot degenera! Ce începe cu lucruri imorale, continuă pe căi și mai imorale!
Ținând cont de istoricul recent al acestui partid, combinat cu PD-ul și alte partide de colonei, de prezența acolo a domnului Boc de la Cluj, e firesc acest iliberalism.
Nu cunosc din interior situația, dar pare acum un fel de PCR, cu membri absolvenți ai școlii de șefi! Șefi la stat sau la firme care fac afaceri cu statul!
Actualul nostru primar provine cumva din sectorul privat? În ziare citeam ca a fost toată viața bougetar! Dacă informația e corectă, este trist, iar speranța ca acest partid să aibă succes economic e deșartă!
Așa stând lucrurile, un partid cu asemenea membri nu are nevoie de lideri, ci de un TĂTUC! Ceva gen Stalin, Kim-Ir-Sen și alți revoluționari ai ideilor ciuce!
Problema e dacă președintele ales, care a fost și singurul candidat la congres, face categoria!
– Ce le spuneți celor din țară, care nu știu despre Bolojan decât la superlativ?
– Nu știu, după primele măsuri, cât de superlativă mai e imaginea primului ministru…
Ca la orice facem, e bine să fie luate în considerare premisele!Deocamdată, măsurile anticetățean sunt luate de reprezentantul aceleiași coaliții de partide care a adus țara aici!
Problema dupa mine nu e că te împrumuți, ci că te împrumuți ca să plătești salarii și pensii nesustenabile economic și nemeritate!
România a aderat la UE, dar nu a integrat modelul european! În UE, raportul între salarii e 1 la 3, 1 la 4 , iar la noi catralioane de zilioane. Bougetari cu salarii și pensii mai mari decât au președinții americani!
Sector bougetar XXXXL și XS sector particular! Ură inoculată împotriva sereliștilor care fac evaziune! Deocamdata asta se vede! Astea sunt premisele! Restul, promisiuni, viitor de aur! Nu s-a învățat lecția „suveranistă” și lucrurile pot degenera!
Mare încredere nu se poate avea în bougetarii de carieră, eventuali mari performeri pe la școli ajutătoare, dar speranța e o virtute a marilor religii… În ce măsura ea este rațională, poate să răspundă mai doct cineva din sistemul școlilor ajutătoare, noi, oamenii de rând, stăm mai greu cu răspunsurile.
Pentru nehotărâți aș sugera o plimbare prin Oradea, de la, să zicem, Parcul Rhedey-Bălcescu, pe Avram Iancu, prin pasaj, apoi pe principală, spre magazinul Crișul! Se poate admira multitudinea de spații comerciale de închiriat! Edificator pentru „trepidanta” viață economică orădeană. Apoi, o vizită la Primărie, pentru a se informa despre datoria orașului! Poate e tot trepidantă…
În fond, pentru o decizie corectă e nevoie de o informare corectă!
A consemnat Doru Sicoe
